Educația sexuală este predată ca materie obligatorie copiilor din majoritatea țărilor europene, excepție făcând câteva țări. În Polonia, spre exemplu, unde deși educația sexuală a fost introdusă în programa școlară în 1966, aceasta a fost transformată în lecții despre „viața de familie”, pentru ca în 2020 să fie condamnată printr-un proiect de lege care îi declara pe profesorii de educație sexuală drept „pedofili”.
Conform definiției emise de Rețeaua europeană IPPF în 2007, educația sexuală vizează „diseminarea informațiilor generale și tehnice, a faptelor și problemelor care creează conștientizare și oferă tinerilor accesul la cunoștințe esențiale și pregătire în comunicare și abilități de luare a deciziilor”. Copiii trebuie „să se bucure de sexualitate atât fizic cât și emoțional, individual, precum și în relații”, arată documentele instituțiilor europene.
Educația sexuală le oferă copiilor, adolescenților și tinerilor adulți informații despre sexualitate și posibilele ei consecințe negative. Cele mai bune practici în educația sexuală includ intervenția profesioniștilor instruiți și deschiși pe o abordare holistică. Asta înseamnă că educația sexuală ar trebui să predea informații complete, oneste și variate incluzând noțiuni fiziologice și aspectele relaționale ale sexualității, nu trebuie să trateze doar aspectele fizice, fiziologice și biologice ale reproducerii, dar și aspecte etice, morale și emoționale. În timp ce educația sexuală este obligatorie prin lege în aproape toate țările din Uniunea Europeană, conținutul și calitatea cursurilor variază de la țară la țară și chiar în interiorul aceleiași țări, de la o regiune la alta.
Țările nordice și cele din Benelux sunt cunoscute pentru că au cea mai înaltă calitate a educației sexuale, în timp ce Estul și statele din sudul Europei au educație sexuală deficitară sau inexistentă.
Educația sexuală este predată diferit, în funcție de stat
De exemplu, în timp ce educația sexuală a Slovaciei pune deseori accent pe căsătoria tradițională și valorile familiei, Danemarca are o abordare mai largă, mai discursivă și incluzivă, care include explorarea diferitelor tipuri de relații. Aspecte ale educației sexualității sunt predate în aproximativ jumătate din statele membre (Austria, Croația, Cipru, Finlanda, Franța, Irlanda, Lituania, Letonia, Malta, Portugalia, Slovacia și Slovenia).
Modul în care se oferă educația sexuală depinde în mare măsură de autoritățile și școlile regionale. Chiar și în statele membre în care este obligatoriu pentru școli să ofere educație sexuală, nu fiecare copil va primi educația sexuală ca parte a educației obligatorii. În mai multe state membre, părinții au posibilitatea să își scoată copiii de la aceste cursuri, dacă doresc (Austria, Bulgaria, Irlanda, Polonia și Slovacia).
În alte țări, educația sexuală ar putea fi cerută de părinți, dar în practică acest lucru nu se întâmplă din cauza opoziției publice față de subiect.
În Austria, părinții sunt incluși în lecțiile de educație sexuală. În Danemarca, experți externi precum prostituate, homosexuali sau HIV-pozitivi sunt invitați să vorbească în școli despre experiența lor. În Olanda, educația sexuală începe la vârsta de patru ani. În Polonia, sexualitatea este tabu atât la școală, cât și acasă. În Spania, subiectul este greu predat în școli din mediul rural. În general, cele mai bune practici sunt respectate în Benelux, țările nordice, Franța și Germania.
Prevenirea sarcinilor și transmiterea bolilor
Experții au susținut în numeroase studii și rapoarte că educația sexuală insuficientă sau inexistentă duce la o creștere a ratei de sarcină în adolescență și o creștere a numărului de persoane care suferă de SIDA și boli cu transmitere sexuală (BTS). Chiar dacă cauzele sarcinii involuntare în adolescență pot fi diverse (dezinformare despre contracepție, acces limitat sau lipsă de contracepție sau abuz sexual) acestea sunt determinate în principal de o educație sexuală deficitară. Cele mai multe cazuri de sarcini la adolescente se înregistrează în Regatul Unit, Bulgaria, România, Ungaria, Slovacia, Lituania și Estonia.
Cum se predă educația sexuală în UE
În Austria, educația sexuală este obligatorie în școli din 1970. Începe de la școala elementară și este integrată în lecțiile de biologie, germană și lecții de educație religioasă. Obiectivele principale ale educației sexualității la școală sunt de a construi cunoașterea valorilor bazate pe respect reciproc și să coopereze cu părinții.
În Republica Cehă, educația sexuală a început în 1972, când Ministerul Educației a emis „Liniile directoare pentru educația părintească în școlile elementare de nouă ani”. Educația sexuală a fost numită atunci „Educație pentru viața conjugală și părinți”. Cu toate acestea, începând cu anii 1990 și sfârșitul comunismului, Biserica Catolică și-a arătat adesea dezaprobarea față de educația sexuală. În 2007, un articol publicat în ziarul ”Respekt” a arătat că majoritatea tinerilor cehi primesc informații despre sexualitate de la prietenii lor și că școlile și familiile joacă un rol minor în învățare.
Danemarca. Educația sexuală a devenit obligatorie în 1970, odată cu adoptarea unui nou curriculum, în care educația sexuală a fost inclusă în lecțiile de sănătate. Acest nou curriculum a fost obligatoriu pentru școlile primare și primul an de liceu şi a impus ca educația sexuală să fie integrată în toate disciplinele școlare; în al doilea rând, elevii pot pune întrebări despre sexualitate oricând, iar profesorul poate introduce un subiect de discuție legat de sexualitate. În cele din urmă, școala poate invita vorbitori, cum ar fi prostituate, homosexuali și persoane afectate de bolile cu transmitere sexuală.
Franţa. Educația sexuală și toate informațiile despre sexualitate în școli au fost interzise prin lege din 1920 până în 1967, anul în care a fost autorizată contracepția și a fost legalizată educația sexuală. În 2001, educația sexuală a devenit obligatorie prin lege în școli, chiar dacă unii părinți le interzic copiilor să participe la lecții. În Franța, educația sexuală acoperă aspecte biologice, sociale și etice.
În Germania, educația sexuală a a fost instituită în mod legal în 1968. În 1977, Curtea Constituțională a emis principii directoare pentru educația sexuală în Germania de Vest. În Germania de Est, educația sexuală nu era legal implementată, dar a fost integrată în educația pentru viața de familie oferită în școli, organizații de tineret, prin consiliere și campanii educative. După reunificare, noul „Act privind sarcina și ajutorul familial”, publicat la mijlocul anilor 1990 și aplicabil și astăzi, a introdus la nivel național programe obligatorii de educație sexuală.
Grecia. Educația sexuală la școală a început în 1980, cu un program-pilot. În 1995, educația sexuală sau „relațiile dintre membrii diferitelor sexe” (Diafilikes Sheseis), a devenit obligatorie, de la vârsta de șase ani. Lecțiile sunt oferite de FPAG (Asociația de Planificare Familială din Grecia) precum și profesori și școli de asistente medicale. Educația sexuală poate fi asigurată și de Biserică, chiar dacă lecțiile oferite nu sunt considerate oficiale sau structurate. Subiectul acoperă aspecte biologice și aspecte relaționale.
Ungaria. Educația sexuală a început în 1978, cu cursuri de „Viața sexuală și de familie”, adresate elevilor cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani. Clasele au fost împărțite în 20 de ore de prelegeri desfășurate pe parcursul a patru ani și se concentrează pe subiecte precum baza morală pentru relațiile sexuale, caracteristicile sexuale, locul familiei în societate, locul copilului în familie.
(articol realizat din surse online)
