* O monedă foarte rară, mărgele şi cuie antice de sicriu * Vamă pentru Styx… * Imagini din satelit: un venerabil castellum, la concurenţă cu… coteţe
„În mormântul acela nu s-a mai găsit un craniu fragmentar şi un femur… În mormântul nr. 4 am găsit numai o bucată de craniu… Şi mandibula era acoperită de un oxid verde, semn că mortul a avut la înmormântare o monedă în gură…”, explică şeful echipei de arheologi, dr. Gabriel Jugănaru. Moneda care se dă vamă legendarului Charon, luntraşul care trecea morţii peste Styx, în lumea lui Hades, s-a oxidat, s-a „topit” în timp, lăsându-şi urma…
Fragmente de oseminte au fost aruncate pur şi simplu de jefuitorii antici fără Dumnezeu! Cea mai importantă „captură” de la începutul acestor săpături arheologice a fost descoperită în mormântul unei tinere romane, cel cu numărul 6. Acesta conţine o zestre mai mare de oseminte, dar şi aici s-a păstrat doar mandibula inferioară, oasele bazinului, un femur şi câteva coaste.
Alături, însă, de un important inventar: „Nişte piese foarte-foarte interesante!”, ne spune arheologul Gabriel Jugănaru. Un vas de tip oenochoe cu buza trilobată, cuie care fixaseră cândva scândurile sicriului, părţi dintr-un pandantiv – o piesă metalică de tip lunula şi câteva mărgele de sticlă, o monedă… Scheletul - ca toate osemintele umane ce vor fi descoperite aici, va fi analizat la Institutul de Antropologie din Bucureşti, pentru a se stabili vârsta defunctei şi, poate, cauza morţii. Moneda uitată sau ignorată de hoţii Antichităţii este un Tetrassarion , emisă la Tyras, ce a circulat între anii 206-217 d. Chr în vremea împăratului Caracalla, „o piesă foarte rară”, arată arheologul. Pandantivul era în formă de semilună, iar mărgelele rămase, fine, sunt din sticlă colorată. Finisajul, perfect, pare unul făcut ieri, industrial şi nu manual…
Domnişoara din secolul III
„Este un mormânt, probabil, de femeie tânără”, ne spune arheologul Gabriel Jugănaru. „Aceasta deducem după pandantiv, mărgele şi mai ales după oasele rămase, căci şi acest mormânt a fost răvăşit, probabil neintenţionat – aici, până la Revoluţie, a funcţionat o plantaţie de viţă-de-vie. Aici a fost cândva cătunul Cătuşa. Ori cătunul, plantaţia de vie şi terasarea din anii 70 ai secolului trecut, grădinile provizorii care au fost şi mai sunt aici, closetele improvizate, beciurile, pământul dinspre versantul de la Siret, cărat în noul cartier Cantemir, au contribuit la „distrugerea galopantă” a sitului. „Toate au afectat stratul arheologic, iar acum noi nu facem decât să smulgem informaţia din pământ, cu metode ştiinţifice, pentru ca muzeul gălăţean să gestioneze şi să valorifice din punct de vedere ştiinţific şi educaţional aceste bunuri de o valoare inestimabilă.” Care, iată, au aşteptat, tăcute, aproape două milenii şi vor mai aştepta doar câteva luni să fie cercetate…
Cum se vede trecutul… din Cosmos
De sus, din Cosmos, construcţiile dispărute se mai văd încă, întocmai ca nişte fantome. O fundaţie îngropată, chiar şi distrusă, nu mai lasă vegetaţia să crească la fel ca în câmpul de alături şi vedem alte culori trasate în unghiuri drepte. De aceea, din satelit se pot vedea lucruri invizibile ochiului celui care calcă pe pământ. Din păcate, gunoaiele, construcţiile improvizate, curţile, căsuţele de vară, coteţele, chiar şi cele desfiinţate în ultima vreme, fac şi ele concurenţă, cu semnele lor banale, „umbrei” castellum-ului, care se vede mai greu. Totuşi, imaginile, aflate în proprietatea Oficiului Judeţean de Cadastru, sunt preţioase. Arheologii au avut la dispoziţie şi aceste ortofotoplanuri, imagini satelit, realizate în anul 2005.
(Va urma)
