Valentina Tereșkova s-a născut pe 6 martie 1937, la Maslennikovo, Rusia.
Este prima femeie care a călătorit în spațiu, unde a petrecut aproape trei zile, efectuând 48 de rotații în jurul Pământului, la bordul capsulei spațiale Vostok 6.
A urmat studii doar între 10 și 17 ani, apoi a lucrat într-o fabrică de anvelope înainte de a deveni muncitoare la filatura unde lucrau deja mama și sora sa. A urmat și cursuri prin corespondență la Școala Tehnică pentru Industria Ușoară, obținând o diplomă în 1960.
Deși și-ar mai fi dorit să repete experiența, acesta a fost singurul ei zbor în spațiu.
După ce Iuri Gagarin a devenit primul om care a ajuns în spațiu, în 1961, Tereșcova s-a oferit voluntar pentru programul spațial sovietic Vostok creat de Serghei Korolev (omul datorită căruia Uniunea Sovietică înregistrase mai multe succese în acest domeniu).
Deși nu avea experiență ca pilot, a fost acceptată în program datorită celor 126 de sărituri cu parașuta pe care le efectuase înainte (parașutismul fiind o pasiune mai veche a sa). Făcuse niște cursuri de pregătire la Aeroclubul local, iar în 1959, la 22 de ani, a sărit pentru prima dată cu parașuta, acest aspect fiind important în alegerea ei, deoarece, înainte să lovească pământul, la întoarcerea din spațiu, cosmonauții trebuie să se catapulteze din capsulele lor.
Era, însă, și o înfocată susținătoare a Partidului Comunist, ceea ce reprezenta un alt atu în selectare ei pentru acest proiect, deoarece ar fi putut deveni, alături de Iuri Gagarin, un alt simbol al marilor cutezanți ai Uniunii Sovietice.
Toate acestea au convins Comitetul Central că ea este cea mai bună variantă pentru a pune în aplicare programul.
După șapte luni de pregătire, pe 16 iunie 1963, la doi ani după zborul lui Gagarin, Tereșcova a plecat în spațiu, în capsula Vostok 6.
Zborul fusese un succes mondial, însă au fost semnalate defecțiuni apărute la scurt timp după decolare, despre care Tereșcova și toți cei care au știut despre ce este vorba nu au avut voie să vorbească pentru a nu afecta imaginea noului succes înregistrat de sovietici. Abia după 30 de ani s-a aflat secretul. După cum povestește chiar ea, descoperise că setările pentru aterizare erau incorecte, vehiculul fiind programat nu pentru aterizare, ci pentru o urcare în spațiu, îndepărtându-se tot mai mult de Terra.
A primit Ordinul „Meritul Științific” clasa I (1973) „pentru contribuția deosebită adusă la efortul pe care știința contemporană îl face pentru cucerirea spațiului cosmic”.
(diferite surse)
