Dario Fo, scriitor, scenograf, dramaturg, pictor, actor și regizor italian, s-a născut pe 24 martie 1926, la Sangiano, Lombardia.
A studiat Artele Frumoase la Accademia di Belle Arti di Brera, din Milano. În 1950, şi-a început colaborarea cu RAI, scriind texte satirice pe care le şi interpreta ca actor. Colaborarea a durat peste un deceniu şi a prilejuit numeroase conflicte cu cenzura exercitată de Biserica Catolică. De aceea, a renunţat la televiziune, dedicându-se în exclusivitate teatrului, în cadrul companiei întemeiate în 1962 împreună cu soţia sa, actriţa Franca Rame.
Dario Fo a fost şi a rămas un om de teatru total: a scris textele, a semnat regia spectacolelor, dar a și jucat pe scenă de multe ori ca actor unic. Piesele sale aveau la început o structură de farsă şi erau scrise în răspăr cu „teatrul burghez“ al epocii, reînviind tradiţia italiană a improvizaţiei din commedia dell’arte.
În 1969, a montat spectacolul ”Mistero Buffo”, cel mai mare succes al său, care reunea texte în diferite dialecte, recitate de un singur interpret: autorul însuşi. Au urmat: "Morte accidentale di un anarchico", "Non si paga! Non si paga!", "Parliamo di donne, L’uomo incinto".
În plan politic, a militat toată viaţa în rândul stângii italiene, fiind totodată, prin textele şi spectacolele sale satirice, un critic necruţător al derapajelor politice din peninsulă.
În 1997, a primit Premiul Nobel pentru Literatură, acordat pentru că „urmând tradiţia saltimbancilor medievali, batjocoreşte puterea, redându-le celor asupriţi demnitatea“.
În 2014, a publicat primul său roman, ”Fiica papei”, dedicat vieţii uneia dintre figurile remarcabile ale Renaşterii italiene: Lucrezia Borgia.
A încetat din viață pe 13 octombrie 2016, la Milano.
