Violenţa televizată, un pericol pentru cei mici

Violenţa televizată, un pericol pentru cei mici
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

* Psihologul Carmen Rusu susţine că e demonstrat că puii de om imită, fără ca măcar să conştientizeze care sunt efectele gesturilor violente în lumea reală * Maxim o oră de televizor pe zi este mai mult decât suficient, susţin specialiştii *

Filmele cu scene violente sunt pe fiecare program de televiziune şi la aproape la orice oră. Psihologul Carmen Rusu ne-a vorbit despre efectele resimţite cei mici dacă se uită prea mult la astfel de filme. „Dacă discutăm de copiii care au o vârstă mică, violenţa din filme îi influenţează foarte mult şi acest lucru e demonstrat. În primii doi ani de zile ai acestora, creierul se formează, se dezvoltă.

Dacă micuţul stă numai la televizor, el nu mai cercetează mediul, nu îl mai descoperă şi nu îşi mai dezvoltă creativitatea. Experienţa în psihologie arată că un copil care a văzut un spectacol în care păpuşile sunt agresate, jumătate din ei au păstrat acest comportament o perioadă foarte lungă de timp, până la nouă luni. Noi, oamenii, oricum ne-am născut cu o anumită predispoziţie spre agresivitate. Dar în momentul în care e hrănită, stimulată de televizor, de părinţi, de orice, sigur că începe să crească”, a explicat psihologul.

Carmen Rusu ne-a mai spus că specialiştii discută de trei reacţii ale copilului atunci când urmăreşte scene de violenţă în filme sau în desene animate. „Prima reacţie este cea de sensibilizare - cel mic face o confuzie între ceea ce vede la televizor şi ceea ce e în viaţa reală, dacă nu i se explică. A doua reacţie este cea de frică. În momentul când sunt agresate jucăriile, multe fetiţe se sperie, transferând în lumea reală situaţia de acolo. Ultima reacţie este cea de agresivitate. Dacă micuţul e puţin agresiv şi mai urmăreşte şi filme cu scene violente, bineînţeles că îi creşte agresivitatea. Vede la televizor că respectivul personaj face ce vrea, îşi doreşte să imite acţiunile sale fără să priceapă care sunt de fapt consecinţele. De aceea, trebuie să îi explicăm copilului tot ce vede la televizor: dacă se lovesc personajele, îi explic ce înseamnă, în viaţa reală, a-i da un pumn cuiva – îi provoc şi durere, dar poate şi moarte. Totul trebuie explicat, nu interzis, pentru că atunci e „fructul oprit” şi cu prima ocazie, tot la acel program va merge micuţul”.

Ce fel de oameni vor fi aceştia?
Carmen Rusu a mai explicat că violenţa din filme poate avea efecte asupra copiilor, care se vor răsfrânge asupra lor când vor creşte. „Viitoarea femeie poate să accepte agresivitatea din partea partenerului pentru că aşa a văzut la televizor şi s-a identificat cu personajul feminin respectiv. Dacă acela tăcea şi nu obiecta, ea va considera că aşa trebuie să facă. Va fi supusă. La băieţi creşte agresivitatea, în special împotriva fetelor”, a spus psihologul.

Nu toţi copiii sunt afectaţi de violenţa din filme
„Acum nu putem generaliza. Cu toţii ne uităm la filme, dar nu ne încăierăm pe stradă. Depinde de personalitatea copilului, de bagajul genetic şi de coeficientul lui de inteligenţă. Nu pot să cred că un copil inteligent care citeşte, se uită la televizor şi vede scene de agresivitate, le va practica. Sunt mai mulţi factori care duc la agresivitate”, a mai adăugat specialistul.

„Maximum o oră pe zi în faţa televizorului”
Psihologul Carmen Rusu recomandă părinţilor să nu uite copiii în faţa televizorului: „Da, e comod. Îl laşi la filme şi îţi faci treaba. Dar nu aşa procedează un părinte. Maximum o oră pe zi trebuie să stea un copil la televizor. Unde sunt micuţi cu probleme de comportament, deficienţe mintale sau tulburări emoţionale, recomand să se facă altceva. În acest sens, activităţile desfăşurate în interiorul familiei sunt recomandate: puzzle-ul, desenatul, pictatul, dansatul, orice poate fi făcut”.
Carmen Rusu recomandă ca părinţii să se uite la televizor împreună cu micuţii, pentru a evita eventualele scene care le-ar dăuna psihicului acestora. „Vedem împreună un film împreună şi observăm că apar sau se pregătesc să apară scene mai violente decât ar trebui sau cu sexualitate. Atunci trebuie să schimb imediat canalul. Adulţii anticipează aceste scene, copilul nu. Putem lăsa televizorul în cameră, dar să nu fie doar televizorul, ci şi diverse cărţi, jocuri. Dacă cel mic va sta tot timpul în faţa televizorului, nu va descoperi niciodată cititul, nu va descoperi o poveste şi cum să stea cu sufletul la gură să o termine. La televizor, totul e secvenţial, curge. El stă şi primeşte, nu mai munceşte pentru nimic, nu îi este dezvoltată curiozitatea de a descoperi, de a învăţa, de a cerceta”.

Să nu exagerăm
„Nu putem nici exagera şi spune că tot ceea ce vedem la televizor e distructiv şi negativ. Sunt şi desene animate sau filme educative, de unde copilul poate lua informaţii care să-l înveţe ceva. Părintele trebuie să îşi pună întrebarea: „Ce învaţă copilul meu dacă urmăreşte acel program de televiziune?”. Adultul are deja un bagaj informaţional, dar copilul nu îl are şi trebuie să îl dobândească”, a mai adăugat psihologul.

Citit 2313 ori Ultima modificare Vineri, 24 Februarie 2012 23:32

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.