Centralia este un oraş care există doar cu numele datorită situaţiei extraordinare în care se află de mai bine de 50 de ani. Orăşelul este situat în statul Pensylvania din Statele Unite ale Americii şi a avut o populaţie de aproximativ 2.000 de suflete în anii 1960. Acum, doar 10 persoane mai locuiesc în zonă. Motivul? Oraşul este „în flăcări” de mai bine de 50 de ani.
Orăşelul minier a luat naştere în 1866 datorită zăcămintelor uriaşe de antracit, cărbune cu o cerere extraordinar de mare în acea perioadă. Oraşul era conectat de restul statului prin 2 linii ferate la început, lucru care a dus la o dezvoltare destul de rapidă. Sunt foarte puţine aspecte demne de menţionat în istoria orăşelului înainte de anul 1962.
Motivul pentru care orăşelul Centralia a fost sursa de inspiraţie pentru multe cărţi şi filme horror constă într-un incendiu subteran. Cauza precisă este în continuare necunoscută, dar au fost formulate două teorii.
O teorie susţine că în 1962, consiliul oraşului a angajat cinci pompieri voluntari să cureţe groapa cu deşeuri a oraşului, localizată într-un puţ de mină dezafectat. Aşa cum se mai făcuse şi în trecut, pompierii au dat foc deşeurilor şi le-au lăsat să ardă complet. Greşeala a fost că în 1962 aceştia au uitat să mai şi stingă focul. Astfel căldura degajată şi flăcările intense au pătruns până la stratul de cărbuni care, evident, s-au aprins.
O altă teorie susţine că peste deşeurile din puţul de mină s-au aruncat resturi de cărbuni arşi şi cenuşă încinsă. Totuşi, focul nu ar fi trebuit să ajungă până la vâna de cărbuni din subteran pentru că autorităţile erau obligate prin lege să izoleze „groapa de gunoi” cu un strat ignifug. Evident, acest lucru nu s-a întâmplat, motiv pentru care focul a aprins cărbunii din subteran.
Focul s-a extins încet-încet şi a cuprins absolut tot terenul de sub Centralia. Când autorităţile şi-au dat seama despre ce e vorba, s-au făcut numeroase încercări de stingere, dar toate au eşuat, moment în care autorităţile au decis să aştepte şi să se roage că incendiul se va stinge de la sine. Acest lucru nu s-a întâmplat, orăşelul minier intrând în declin.
După „doar” 10 ani de la izbucnirea incendiului oamenii au început să se prezinte la medic suferind de intoxicaţii, afecţiuni respiratorii şi stări de sănătate precare. Cauza a fost uşor determinată: focul din subteran contamina aerul de la suprafaţă emanând cantităţi uriaşe de monoxid şi dioxid de carbon. În 1979, problema a devenit „reală” pentru absolut toată lumea când un proprietar de benzinărie a verificat temperatura unui container cu benzină aflat sub staţia peco şi a observat că temperatura combustibilului era în jurul valorii de 80 de grade Celsius. Doi ani mai târziu, un băieţel de 12 anişori a murit deoarece pământul de sub el s-a surpat. Gaura avea gura de doar 1 metru, dar era adâncă de aproximativ 50 de metri. În 1984, congresul SUA a alocat 42 de milioane de dolari pentru realocarea oamenilor din Centralia, majoritatea acceptând ofertele din partea autorităţilor. În 1992, statul a catalogat oraşul drept zonă nelocuibilă, iar începând cu 2002 Centralia, din punct de vedere oficial, nu mai există.
O zonă turistică neobişnuită
În prezent oraşul este o ruină. Au mai rămas doar câteva case în picioare, iar populaţia este estimată la 10 suflete, în timp ce peisajul este unul desprins din poveştile horror.
Casele sunt dărăpănate, gata să se prăbuşească de la sine, drumurile sunt crăpate, totul fiind acoperit de fumul de la incendiul din subteran care arde în continuare. Pământul este fierbinte tot timpul deşi clima din zonă este destul de rece.
Centralia este momentan văzut ca iadul pe Pământ, lucru lesne de înţeles. Partea bună – dacă poate exista aşa ceva – este că numeroşi turişti sunt fascinaţi de povestea oraşului minier şi îl vizitează constant, motiv pentru care internetul abundă în imagini şi filmări video de la faţa locului. Dintre toate clădirile care au rămas în picioare este uimitor faptul că biserica din oraş încă mai ţine slujbe şi că cimitirele sunt foarte îngrijite, lucru care dă de înţeles că foştii locuitori nu şi-au sters din memorie orăşelul Centralia.
Nu se ştie când sau dacă focul din subteran se va stinge.
Inspiraţie pentru poveşti horror
În anul 2000, Christophe Gans, un producător de filme, a fost inspirat de jocul intitulat Silent Hill şi a vrut să facă o adaptare cinematografică. Deşi scenele horror din film sunt filmate într-un studio, Gans a recunosc că principala sursă de inspiraţie a fost oraşul Centralia. Silent Hill, orăşelul din film, este ilustrat ca fiind acoperit de cenuşă, cu clădiri gata să se prăbuşească, cu creaturi hidoase care trăiesc în subteran şi cu mineri pierduţi care rătăcesc noaptea pe stradă fără niciun rost.
