Balada surdului din jur (ultimul episod)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Prin gardul straşnic volburi des cresc şi se ridică

să mai audă păsări, să mai atingă cer...

sunt păsări mai puţine, mai rare şi mai goale,

ceru-i mai sus, mai veşted, mai mic în 2/pi/r!

Sunt albe, mov şi-albastre... buimace şi naive,

s-agaţă printre fiare, printre târtani şi praf,

tuşesc, îşi plâng pe rochii... surd, împrejurul cântă

la disperatometru, la disperatograf!

Tot jurul dă din coadă, hulpav, bate din palme,

slăveşte prăbuşirea, cruzimea, face haz

şi smulge şi striveşte aceste rochii sfinte,

şi-şi hârcâie-ascuţişuri pe tot ce-a mai rămas!

Cum lasă cel din ceruri această-nvolburare

să rupă şi s-azvârle frumosul, simplul?... cum

îngăduie vârtejul, vertijul?... cum să ierte

barbari sfărmând splendoare la margine de drum?

Cum să nu-şi piardă susul din arie când vede

atâtea dezacorduri... şi hoarde bând mister,

mâncând porunci?... sunt gata să plec sub arătură

şi să-mi des crească volburi prin ochi, până la cer!

Citit 7433 ori Ultima modificare Duminică, 23 Iunie 2013 13:49

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.