Dau rochii de mireasă, dau ieftin, mai nimic
vă costă slăbiciunea splendorii pentru care
aţi plâns în dorul lelei şi aţi murit în frig
şi aţi mâncat iluzii-nainte de culcare!
Sunt rochii cu beteală, cu stele, cu lipici,
croite pe conturul sabinelor antice,
sunt rochii după care ar căuta furnici
şi tristul Schopenhauer, şi ateistul Nietszche!
Luaţi, fără sfială...am scurte, am şi lungi,
am late şi înalte, vremelnice, eterne...
luaţi, să vă ajungă de-acum până atunci...
încap în ele toate sabinele moderne!
Luaţi, că nu se ştie ce timpuri vor veni,
ce fel de vânt va bate prin visuri, prin himere,
fiţi miri până la moarte, veniţi la mov şi gri...
sunt gata de plecare, sunt gata de tăcere!
