Yiyang Zhang - ambasadoarea civilizaţiei dragonului

Yiyang Zhang - ambasadoarea civilizaţiei dragonului
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Liceul de Artă „Dimitrie  Cuclin” din Galaţi a avut recent un oaspete din îndepărtatul Orient, din China - ţara unei civilizaţii vechi de aproximativ  4000 de ani, cam de aceeaşi vârstă cu civilizaţiile egipteană, sumero-babiloniană şi indiană. Invitata se numeşte Yiyang Zhang şi este masterand în design de produs în Germania, fiind  absolventă a  Facultăţii de Arte din Bucureşti.

Domnişoara Yiyang ne-a vorbit într-o română aproape perfectă despre marea cultură şi civilizaţie chineză care frapează şi care pentru mulţi dintre români rămâne ţara Marelui Zid. În faţa elevilor şi a dascălilor de la amintitul liceu gălăţean, chinezoaica a prezentat deosebirile dintre tehnica de pictură chinezească şi cea occidentală, dar a vorbit şi despre unele aspecte ce ţin de păstrarea tradiţiei şi tendinţele de modernizare în China.

- Aţi  prezentat câteva aspecte ale unuia dintre vechile meşteşuguri chinezeşti - „decuparea hârtiei”. În ce măsură tradiţia mai este prezentă astăzi în comunităţile din China?

- Tradiţia „decupării hârtiei” este prezentă doar în mediul rural şi doar în aşezările rurale se mai menţine acest vechi meşteşug. Eu consider că am datoria ca acolo unde ajung să prezint şi câte ceva din tradiţia noastră, pentru că ea ne fascinează atât pe noi - chinezii - cât şi pe europeni, pe străini. Din păcate, ca şi la dumneavoastră, tradiţia mai rezistă doar în mediul rural. Personal, cred că niciodată chinezul nu va renunţa la tradiţia sa, pentru că ea vine din vechime şi ţine de fiinţa sa. 

- Aţi prezentat câteva construcţii de dimensiuni gigantice, care demonstrează intenţia Chinei pentru a deţine primatul în multe domenii, de la Marele Zid Chinezesc, singura construcţie din lume care se vede de pe Lună - ridicat cu aproximativ 2300 de ani în urmă - şi până la stadionul care a găzduit Jocurile Olimpice din vara lui 2008. Cum se împacă cele două tendinţe?

- Desigur, China are o veche tradiţie în privinţa construcţiilor şi aţi punctat bine cu Marele Zid Chinezesc. În ţara noastră, elementul tradiţional a rămas acelaşi în privinţa Templului care este realizat din lemn sau cărămidă. 

Însă toate construcţiile moderne realizate în ultimii  ani în marile oraşe chineze au ca autori arhitecţi şi proiectanţi din Europa şi America. De pildă, una dintre cele mai recente şi mai moderne construcţii este stadionul care a găzduit Jocurile Olimpice, cu 110.000 locuri. Ca stil arhitectural, stadionul este făcut în formă de cuib de pasăre, ceea ce denotă că natura este o sursă de inspiraţie şi pentru arhitecţi şi se ştie că această formă de construcţie este rezistentă, este eficientă şi este verificată; cuibul de pasăre nu poate fi prea uşor dărâmat, deci prezintă mai multă siguranţă.

Tot unicat este Turnul Oriental de Televiziune din Beijing, după înălţime a treia clădire din lume; are 421 metri, 88 de etaje pe care le urci cu liftul în 45 de secunde; este făcut de cel mai mare birou de arhitectură din America, sub forma unei farfurii. Teatrul de Operă din China este făcut de un francez, acelaşi care a proiectat şi Aeroportul din Paris, după forma oului sau a perlei.

- În cultura occidentală, dragonul este o reprezentare hidoasă, simbolizând întruchiparea răului. În China, dragonul are altă conotaţie. Cum a apărut civilizaţia dragonului?

- Fără a intra în prea multe amănunte, chinezii se consideră fiii şi nepoţii Dragonului, iar rădăcinile acestei civilizaţii vin din vremea când a fost ridicat Marele Zid Chinezesc. Se spune că însuşi întemeietorul dinastiei, Yin Shang, este fiul unei chinezoaice şi al unui dragon.

Oricum, civilizaţia dragonului datează încă din vremea dinastiei Yin Shang (secolele XIV-XI, înainte de Hristos), vreme în care dragonul era asociat cu puterea imperială; era utilizat şi de reprezentanţii înaltei societăţi. Se regăseşte în decorarea palatelor şi a vestimentaţiei.

La noi, dragonul este esenţa vieţii, este simbolul măreţiei, al puterii şi al protecţiei; spuneam,  noi ne considerăm fiii şi nepoţii dragonului, iar majoritatea dragonilor orientali sunt frumoşi, prietenoşi, înţelepţi, iar bunăvoinţa lor este asociată cu binecuvântarea…

- Inclusiv forma costumelor populare imită forma dragonului. În ce măsură costumul tradiţional se mai regăseşte în garderoba femeii din China?

- Pentru activităţile cotidiene, chinezoaica se îmbracă practic,  modern, ca şi în Occident. Costumul tradiţional se mai păstrează la sate, mai puţin la oraş. Fiind confecţionat din mătase este destul de costisitor şi incomod; se mai poartă doar la sărbători, la Anul Nou, la nuntă; de exemplu, culorile predominante pentru costumul de mireasă sunt roşu şi negru. 

- Cum arată casa chinezului de rând?

- În China de astăzi, arhitectura tradiţională se mai păstrează doar în privinţa Templului. Desigur, există clădirile cu valoare de patrimoniu care sunt conservate şi care atrag anual milioane de turişti. De regulă, chinezilor le plac construcţiile moderne şi această tendinţă există în toate oraşele mari. La sate, casele se fac din cărămidă, nu mai au paie în casă şi sunt cu o singură cameră.

- Veniţi din Xi An - unul dintre cele mai vechi oraşe din China. Ce trebuie să ştie gălăţenii despre oraşul în care v-aţi născut?

- Xi An este un oraş cultural, cu o vechime de peste 3000. Astăzi are cele mai multe universităţi din China şi o populaţie de opt milioane de locuitori, din cei 1,3 miliarde cât numără toată China.

Xi An a devenit renumit datorită descoperirii arheologice din 1974. În acel an, un  ţăran ce săpa - ca să facă  o fântână - a dat peste un mormânt în care au fost descoperiţi renumiţii soldaţi din teracotă, dataţi din vremea primului împărat chinez - Qin Shi Huang - cel care a făcut şi Marele Zid Chinezesc.

Sunt cunoscuţi drept „Războinicii lui Xi An” şi sunt din argilă; călăreţi, războinici „îmbrăcaţi” în armuri impunătoare cu scuturi, după obiceiul vremii reflectă gradul de civilizaţie şi cultură chineză de acum 2300 de ani. Săpăturile au scos la iveală aproximativ 1500 de soldaţi, însă se presupune că au fost iniţial 8000 şi au fost făcuţi cu scopul de a asigura liniştea mormântului regelui; au fost aşezaţi în mormânt şi apoi îngropaţi.

Acest obiectiv este în patrimoniul UNESCO şi este unul din principalele puncte de atracţie pentru turiştii din Occident care ajung în îndepărtata Chină.

- Care sunt astăzi responsabilităţile familiei chineze?  Cu ceva timp în urmă, citeam că femeia chineză este sancţionată dacă naşte mai mult de un copil…

- Nu mai există această restricţie şi, de regulă,  fiecare familie poate să crească câţi copii doreşte, important este însă să aibă cu ce. Sunt împărţite sarcinile între cei doi soţi; de regulă responsabilitatea educării copiilor este a mamei. În familiile înstărite, soţul are datoria să asigure siguranţa financiară a casei, dar, dacă ambii soţi lucrează, atunci responsabilităţile se împart între ei.

- Vorbiţi adorabil limba română. V-aţi simţit străină în România?

- Nu, românii sunt foarte prietenoşi, ospitalieri. Româncele mi se par cele mai frumoase femei, în timp ce nemţii au cei mai frumoşi bărbaţi! Aici, m-am simţit străină în câteva cazuri când am apelat la serviciile de taximetrie, unde au încercat să mă plimbe mai mult decât era nevoie, crezând că nu cunosc oraşul…

- Ni se întâmplă şi nouă!… Dincolo de cultura şi civilizaţia total diferite, în cei zece ani de când studiaţi în România, aţi găsit vreo asemănare între chinezi şi români?

- Ca dezvoltare ţările noastre se cam aseamănă; nu acelaşi lucru îl pot spune despre Germania care este mult mai dezvoltată. Cred că românii şi chinezii se aseamănă în privinţa dorinţei de dezvoltare.

- Când veţi preda studenţilor din China, ce anume le veţi spune despre europeni, despre români?

- Că în România totul se bazează pe prietenie, că românii sunt omenoşi. De asemenea, cultura europeană, am în vedere şi cultura română, este una dintre marile culturi ale lumii. Literatura, arhitectura, pictura, sculptura Europei toate sunt frumoase şi e greu  să vorbeşti în câteva cuvinte despre ele.

Cred că fiecare popor are ceva care-l defineşte în timp şi în istorie şi e important ca fiecare să ţinem la ceea ce ne defineşte, dar să şi comunicăm, să cultivăm marile valori ale omenirii,  de pace, de  respect, de omenie, de prietenie, pe care în România inclusiv Galaţi le-am întâlnit la tot pasul.

Citit 977 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.