Mireasa fără sfârşit (un psalm pentru Cristina Ioana Bălan, odihnească-se în pace!)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Moto: "Cu timpul, cel zdrobit de Iubire devine mai puternic"

                                                       (Vasile Sevastre Ghican)

 

Mi-a bătut mireasa în poartă...

şi nici măcar n-am vrut s-o aud!

Mi-a bătut mireasa în fereastră...

şi nici măcar s-o văd nu m-am uitat!

Mi-a bătut mireasa în uşă...

şi nici măcar nu i-am strigat să plece!

Mi-a bătut mireasa în vis...

şi nici măcar nu m-am trezit să-i văd

rochia albă, fără de sfârşit!...

Mi-a bătut vântul mireasa la poartă,

la fereastră, la uşă, în somn şi în vis...

şi nimic nu i-am deschis...

nimic, nimic, nimic nu i-am deschis!...

şi a rămas afară mireasa!... şi a nins!...

Am ieşit să mă bată vântul...

şi mireasa m-a cu/prins în braţele-i

lungi cât albul rochiei fără de sfârşit!

Citit 6788 ori Ultima modificare Vineri, 13 Decembrie 2013 14:03

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.