Cu morar şi cu morară (despre arare)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Moto: "Bună fie-ţi dimineaţa, doamna mea din Dealul Drept!.../ Io-s pe Dealul Strâmb şi caut Zarea Ciutei, şi aştept,/ poate vine de Oriunde, poate vine de Oricând,/ vremea Timpului şi timpul Vremii moarelor de vânt!" (anonim folk)

Am să plec şi-am să mă duc/ unde coarnele de plug

stau zvârlite prin unghere.../ Nimenea nu la mai cere,

nimeni nu le suie-n care,/ nu le pleacă la arare,

hăt, pe Ciuta, hăt, pe Cioara,/ unde rugineşte Moara,

şi s-o învelească-n brazdă,/ poate încolţeşte-n coastă

şi dă-n floare-(n primăvară)/ cu morar şi cu morară!

Am să ar şi am să plec/ geam şi uşă la Întreg,

s-aibă Cine în ce bate/ când stă-n frig şi nu mai poate,

când stă-n arşiţă şi n-are/ nici răspuns, nici întrebare,

nici văz/duh... şi-ar vrea să intre/ iov şi frate la cuvinte:

plug, proţap, jug şi cotigă,/ hrean, resteu şi mămăligă,

rost, rostire, primăvară.../ cu morar şi cu morară!

Citit 6375 ori Ultima modificare Miercuri, 12 Februarie 2014 14:05

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.