Marea diversitate şi bogăţie a produselor şi a bucătăriei din Australia sunt o reflexie a diversităţii sale geografice.
Datorită izolării sale naturale, distanţată de alte continente, Australia a fost deseori caracterizată ca fiind nefavorabilă. Cu toate acestea, numeroase animale şi specii de plante dintre cele mai variate s-au dezvoltat în Australia. În sud, marile păduri de pin şi bogatele păşuni verzi acoperă pământul pe care cresc vitele tinere şi mieii, în timp ce apele reci şi cristaline aprovizionează locuitorii cu homari şi peşte. Podgoriile cresc pe solul roşu al regiunii Coonawarra, întrucât cerealele sunt cultivate în sud-est. Râul Murray transformă nisipul desertului în câmpuri fertile cu livezi, unde sunt cultivate cantităţi mari de lămâi, struguri, fructe cu sâmburi şi roşii.
Într-un climat oarecum mai rece (dealurile Adelaide, valea McLaren şi valea Barossa), oamenii cresc strugurii din care sunt produse vinuri de calitate superioară. Mere, cireşe, fructe de pădure şi migdale sunt toate cultivate la poalele dealurilor, în timp ce coasta de vest este o sursă bogată de fructe de mare.
Odată cu dezvoltarea turismului, oferta de restaurante din Australia a crescut de asemenea. Un meniu tipic include pate făcut din ficat de gâscă şi piper, friptură de cangur la grătar, vin roşu, cartofi prăjiţi şi salată verde, cu un dressing făcut din ulei de măsline şi oţet roşu, în timp ce tortul de lămâie cu frişcă este recomandat la desert.
Bucătăria Fusion, adică o combinaţie a diferitelor bucătării din lume, este populară datorită condimentelor asiatice, cum ar fi ardeiul iute, coriandrul, curry-ul şi cardamomul, care sunt îmbinate cu felurile de mâncare clasice europene.
"Barbie", cum numesc australienii grătarul, joacă un rol important în viaţa socială a acestora. În curte, în grădină, pe acoperiş, în parc sau pe plajă, oamenii pregătesc diverse mâncăruri la grătar, chiar unele exotice, cum ar fi orez cu ciuperci chinezeşti la grătar învelite în frunze de banane sau în cartofi dulci şi trestie de zahăr.
Feluri de mâncare tipice
- Damper - o pâine tradiţională australiană, nedospită, coaptă la foc de tabără sau în cuptor de fontă.
- Balmain Bugs - crustacee plată, cu carne albă şi gust dulce, similar homarului, preparat de obicei la grătar.
- Ceai Billy - ceai preparat într-un vas metalic (billy), la foc aprins.
- Chiko Roll - ruladă de primăvară în stil englezesc.
- Pateuri din carne - plăcinte mici umplute cu carne, de obicei servite cu sos de roşii.
- Tort Lamington - tort în formă de cuburi, acoperit cu ciocolată şi trecut prin făină de nucă de cocos (versiunea noastră de "cupavci"), servit cu frişcă şi ceai. Există un zvon ca aceste prăjituri datează de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi au fost inventate din necesitatea de a folosi blat de tort uscat. Ele au fost numite după Lady Lamington, soţia guvernatorului din Queensland.
- Pavlova - o delicatesă dulce făcută din amestec de albuşuri de ou şi zahăr, decorate cu cremă de frişcă dulce şi fructe proaspete. Reţeta se presupune că a fost creată în onoarea vizitei faimoasei balerine Anna Pavlova.
- Vegemite - un amestec negru, gros, făcut din drojdie şi legume, consumat în special pe pâine prăjita. Se spune că australienii care locuiesc în afara ţării nu pot fi fericiţi decât dacă au o sursă de Vegemite!
- Biscuiţi ANZAC - biscuiţi crocanţi făcuţi din ovăz, făină de nucă de cocos, zahăr, făină, unt, sifon, apă şi sirop de zahăr. În timpul Primului Război Mondial, biscuiţii erau ambalaţi în cutii şi trimişi soldaţilor.
- Tortul Soldatului - un tort de fructe fierte.
Reţetă tradiţională australiană
Tort cu rubarbă şi cremă de vanilie
Ingrediente
- 250 g unt/margarină
- 140 g zahăr
- 3 ouă
- 230 g făină
- 1 plic praf de copt
- 40 g amidon
- 1 lingură cu vârf coajă de lămâie
- 300 g cremă de vanilie
- 2 tije de rubarbă
- opţional: sos de zmeură
Mod de preparare
Cernem făina cu praful de copt şi amidonul şi pregătim o formă rotundă cu diametrul de circa 24 cm şi pereţii înalţi, pe care o ungem cu unt şi o tapetăm cu hârtie de copt. Dăm drumul la cuptor, să se încingă. Tijele de rubarbă le curăţăm şi le tăiem în bucăţi egale, de circa 10-11 cm, pe care le tăiem pe lung în 2 sau în 3 (în funcţie de grosimea tijelor). Batem bine untul cu zahărul, până se face cremă. Adăugăm coaja de lămâie, apoi câte un ou, pe rând, alternând cu o lingură de făină, ca să lege compoziţia. Apoi încorporăm făina. Va rezulta un aluat destul de dens. Punem jumătate din aluat în tavă şi nivelăm cu o spatulă sau cu ce avem la îndemână, insistând la margini, pentru că, fiind dens, aluatul nu va curge ca să umple golurile. Apoi punem crema de vanilie, întinzând şi nivelând în acelaşi fel. Deasupra cremei punem restul de aluat şi îl nivelăm cât putem de bine. La final, punem bucăţile de rubarbă asezate ca spiţele unei roţi. Introducem tava la cuptor şi coacem, la foc moderat, circa o oră şi jumătate, sau până când scobitoarea înfiptă în mijlocul tortului iese curată. Fiindcă se coace atât de greu, ca să evităm să se ardă deasupra, după ce se rumeneşte acoperim tava cu o folie de aluminiu. Tortul va arăta minunat, cu tijele rozalii de rubarbă îngropate pe jumătate în blat. Lăsăm să se răcească înainte de a scoate tortul din formă.
