Acum, că timpul şi-a reintrat în matcă, putem vorbi mai relaxat despre politică. Vreau să vă spun că strategia aplicată de Iohannis ("eu nu negociez cu politicienii, eu vreau votul românilor", "decât să fiu mârlan, mai bine pierd", "aşa vorbesc eu, gândesc mai întâi"), deşi, cel mai probabil, produsă printr-un laborator de partid plin de sociologi, politologi şi psihologi, s-a mulat mai bine pe imaginea omului decât bombardamentul gălăgios, mitocănesc şi, până la urmă, enervant de arogant al contracandidatului.
Nu e numai vina lui Ponta, desigur. Strategia în sine s-a dovedit într-un final greşită, culminând cu nişte momente de dezinformare atât de vădite, încât până şi un cretin şi-ar fi dat seama că ceva nu e în regulă acolo. Desfăşurarea votului din dispora a fost fermentul.
Citeşte şi: Se şterge şi amintirea viei nobile gălăţene
Sociologii ne spun că Iohannis a preluat conducerea bătăliei electorale abia după ora 18,00 în ziua votului. Fiecare interpreteaza cum vrea situaţia, dar tare mi-e că alde Meleşcanu şi Firea, prin declaraţiile lor duhnind a dispreţ pentru bunul simţ (aia cu "sectia de votare goală din apropiere de Londra" - adică, cum s-a dovedit ulterior, din Liverpool - 300 km depărtare, sau mersul în vizită la Nancy - "e un oraş frumos, să ştiţi!" - 350 km), n-au făcut decât să scoată din casă o masă de oameni care a spus: "Destul! Până aici!".
Înapoi la oile noastre
În fine, ca să ne întoarcem la vin, cum a fost cu Iohannis, cam aşa e şi cu Lopez de Heredia. Vinul tot în budane de lemn fermentează, tot într-un dispreţ faţă de chimia modernă şi tot în baricuri stă şi nu 3, 6, 12, 24 de luni. Nu! Vinul de faţă e baricat 72 de luni! Ne-am spune, gândindu-ne la un vin oarecare, baricat - să zicem - şase luni, dar care duhneşte a vanilie şi cacao, că după şase ani în baric ar trebui să avem o ciocolată caldă alcoolizată, un soi de ceai de vanilie, dar numai fruct nu! Vinul alb al cramei nu e scos pe piaţă după trei luni de la recoltă, ca să prindă vânzările de sarbatori, nu! E scos după vreo 10 ani, dupa care îl gustă mai marii presei de vin şi-i dau note fantastice.
13 anişori
Ok, cea mai recentă reserva încercată de mine a fost 1998. M-am gândit să trec şi la tineret, asa că astăzi vorbim de 2001. Nu m-aş atinge încă de 2002, probabil e prea tânăr şi mai are nevoie de timp.
2001 a fost un an foarte bun pentru Rioja Alta (în miezul căreia stă Tondonia) şi Rioja, în general. Toate vintage chart-urile remarcă anul. Presupun că acest aspect se repercutează în licoare, pentru că mi-a plăcut maxim.
Tondonia Reserva 2001 are o culoare roşie rubinie cu reflexii mature, cu nas complex de compost, ierburi aromatice, cireaşă neagră, dude, carne roşie maturată. Gustul e extraordinar de echilibrat şi răcoritor, cu fructe (cireaşă neagră, merişoare, chiar portocală). Pe finalul cu remanenţă enormă se îngrămădesc tuşe picante, citrice (sau de rodie) şi o mică cremozitate amintind de ciocolată cu sare. Nivelul de alcool e excelent integrat.
Citeşte şi: În vizită la cramă: VINURI NOI şi muzicanţi vechi (da' buni!)
Ştiu că zic ceva discutabil, însă - după părerea mea - nu există temperatură optimă de consum, desigur, în limitele decenţei. L-am avut şi la 15, şi la 18, şi la 21 grade şi ceea ce diferă nu e nivelul de calitate, sau de plăcere, ci jocul între jovialul rapid curgător şi complexitatea mai apăsătoare dată de temperaturile mai înalte.
E ceva cuceritor, fără densitatea cremoasă şi bombastică a modernităţii, ci mai degrabă oferind o complexitate aromatică şi gustativă prinsă într-un corp jovial, lipsit de taninuri intrusive (ar fi şi culmea, după 13 ani), foarte fresh, fără urme de îmbătrânire. Cred că timpul va trece foarte încet peste acest 2001. Cine-l are, să nu se grăbeasca.
Cât despre noul nostru preşedinte (să nu cobim, încă nu s-a terminat telenovela ANI), sper să aibă ceva din longevitatea acestui vin şi să-şi păstreze integritatea şi principiile. Pentru că n-am dus lipsă de cai mari şi oameni mici.
Cine este Lopez de Heredia
Lopez de Heredia este un producător spaniol, din cea mai renumită podgorie spaniolă, Rioja, mai precis din cea mai bună parte a acesteia, numită Rioja Alta. Tondonia este numele parcelei deţinute de Lopez de Heredia, având aproximativ 100 de hectare, fiind plantată de Rafael López de Heredia y Landeta, în 1913.
Citeşte şi: Cum au ajuns VIILE GĂLĂŢENE lemne de foc
Crama în sine a fost construită de fondatorul clanului în 1877 şi a vinificat struguri cumpăraţi din Rioja Alta, asta până să devină el însuşi proprietar de terenuri. Afacerea e încă în familie, după cum o dovedeşte numele actualului oenolog: María José López de Heredia.
În lumea vinului, acest producător şi-a făcut un nume propunând vinuri vinificate tradiţional (fără drojdii selecţionate şi alţi adjuvanţi) şi având un remarcabil potenţial de învechire. Trebuie ştiut că recolta curentă în linia "reserva" este 2002, adică vinul este pus pe piaţa la nu mai puţin de 12 ani de la recoltă. Aşadar, glumind, dar nu prea tare, vorbim de un vechi de nou!
Dar, asta e, Lopez de Heredia e pe drumul său de peste 100 de ani. Iohannis de abia a pornit. Sperăm cu toţii să nu devină un Emil Constantinescu doi, înfrânt de sistem şi de propria inabilitate.
George Mitea este blogger la lucruribune.blogspot.ro
