Gabriela Grigoraş ne-a avertizat că, nici dacă ar sta de vorbă cu noi o zi întreagă, nu va reuşi să ne arate cât de fascinantă este lumea acvatică, în continuă mişcare şi plină de provocări. Ea şi-a descoperit această pasiune pentru vieţuitoarele din apă încă din adolescenţă.
“Îmi plac toate vietăţile, îmi plac toate mecanismele care întreţin viaţa, relaţiile între indivizi, între specii”, ne-a spus inginerul piscicol. După ce a terminat Facultatea de Industrie Alimentară, Acvacultură şi Pescuit, Gabriela Grigoraş a lucrat timp de aproape un an de zile la Institutul de Cercetări Eco-muzeale din Tulcea. Începând cu ziua de întâi ianuarie 1994 a fost angajată la Complexul Muzeal de Ştiinţe ale Naturii “Răsvan Angheluţă” din Galaţi, unde, în prezent, este coordonatorul secţiei Acvariu al instituţiei.
"Nu vreau să-mi dezamăgesc peştii"
Gabriela este “mama” a peste 1.000 de indivizi din 70 de specii de peşti şi nevertebrate acvatice. Zilnic, îngrijeşte cu mare atenţie şi dragoste peşti din toate zonele globului: din bazinul Dunării Inferioare (inclusiv afluenţi), din zona de munte, din zone tropicale ale lumii (din Asia de Sud Est - carasul auriu, sau peştişorul de aur, cum mai este cunoscut pentru vizitatori), din zona tropicală a Africii, America Centrală şi de Sud şi, bineînţeles, peşti de recif şi pirania. “Îmi plac sturionii, cercetarea lor reprezintă o provocare pentru mine. Anghila îmi place şi ea mult. Am o relaţie bună cu această specie. În special la tratamente. La început, când aveam mai multe anghile, se agresau între ele, trebuia să le tratez leziunile şi în acele momente, interacţiona foarte bine”, îşi aminteşte Gabriela.
Pentru că are în grijă atât de multe specii, pe cât de diferite, pe atât de fascinante, ea ne-a spus că nu vrea să se ataşeze mult de animalele din acvariu. “Nu dau nume animalelor. Nu vorbesc cu ele, în schimb le drăgănesc mereu, aşa îmi arăt afecţiunea pentru fiinţele acestea minunate. De fiecare dată, mă străduiesc să-mi fac cât mai bine treaba, pentru a nu dezamăgi peştii, nu-mi place să ştiu că i-am dezamăgit”, ne-a explicat gălăţeanca.
Citeşte şi: Alexandrina Soare, prima femeie-antrenor din Liga Naţională
Vizitatorii care ajung la Muzeul de Ştiinţe ale Naturii din Galaţi şi coboară la Acvariu intră în lumea fascinantă a peştilor, una plină de viaţă, culoare, lumină. Însă, în spatele peisajului perfect, care îţi ia ochii, sunt sute de ore de muncă şi calcule precise. Procedeul de creare de peisaje subacvatice se numeşte aquascaping, un concept adus la Galaţi de Gabriela Grigoraş. „Aquascaping-ul este un ansamblu de matematică, biologie şi chimie. Sunt acele acvarii plantate, unde concentraţia de lumină, nutrienţi şi partea biologică (plante, animale) este mare. Algoritmul este atât de simplu şi, în acelaşi timp, extrem de precis, pe care-l controlăm mereu. Păstrăm, pe cât posibil, aceeaşi oră de masă, acelaşi loc unde-i hrănim”, explică inginerul piscicol, care mai adaugă “pompele, senzorii, furtunurile, toate sunt într-un fel alese astfel încât viaţa din acvariu să fie menţinută la un bun standard”.
Premieră mondială la Acvariul din Galaţi
Gabriela Grigoraş, împreună cu ceilalţi şase specialişti ai secţiei Acvariu, au reuşit, anul trecut, să înregistreze o premieră mondială: au reprodus ex-situ o specie unică în lume, numită roşioara termală. Totul în cadrul proiectului ştiinţific internaţional “Reproducerea în captivitate şi menţinerea ex-situ a populaţiilor de Scardinius racovitzai şi Melanopolis parreyssii”, finanţat de fundaţia “The Mohamed bin Zayed Species Conservation Fund” a prinţului moştenitor din Abu Dhabi, Emiratele Arabe Unite. Coordonatorul proiectului este Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea, iar specialiştii gălăţeni şi cei de la Universitatea “Szent Istvan” din Ungaria au fost parteneri.
“Am adus 45 de indivizi de roşioară termală de la Lacul <1 mai>, un ecosistem unic în lume, unde trăiesc specii unice, cum ar fi melcul termal, nufărul termal, care sunt în pericol iminent de dispariţie. Din cauza supraexploatării apei termale prin staţiunile balneare, izvorul care alimentează lacul nu mai face faţă. La noi la muzeu am reuşit să le oferim toate condiţiile necesare pentru supravieţuire şi înmulţire. Am obţinut 1.500 de exemplare de roşioară termală, însă, din păcate, încă nu le mai putem trimite în mediul natural”, spune, tristă, Gabriela.
Citeşte şi: Cornel Gingăraşu, medicul-artist
Muzeografa gălăţeană petrece opt ore pe zi la acvariu şi, de multe ori, preferă să lucreze şi acasă, la partea de cercetare. De-a lungul carierei sale, a participat la numeroase conferinţe internaţionale din domeniu, a făcut documentări în ţări precum Olanda şi Belgia, dar s-a întâlnit şi cu diferiţi specialişti în acvacultură din Cluj, Tulcea, Târgu Mureş, Bucureşti, Constanţa, Piteşti.
Are, de asemenea, un mare vis, desigur legat de marea sa pasiune: “Mi-ar plăcea să studiez fizionomia animalelor din zona polară. Poate voi reuşi vreodată să plec, poate că alegerea temei de doctorat, prin care am dezbătut modul în care se adaptează peştii la temperaturi extrem de scăzute, nu a fost întâmplătoare”, ne-a spus gălăţeanca Gabriela Grigoraş. Atunci când nu este „cu nasul în cărţi”, îi place să citească, să asculte muzică, să petreacă timpul cu prietenii, pentru că, spune ea „dacă nu am avea prieteni, viaţa ar fi extrem de tristă”.
Cine este Gabriela Grigoraş
Gabriela Grigoraş s-a născut pe data de 4 decembrie 1968 în Galaţi. A urmat cursurile Colegiului Naţional „Emil Racoviţă”, secţia chimie industrială, iar în 1993 a absolvit Facultatea de Industrie Alimentară, Acvacultură şi Pescuit. În anul 2008, şi-a prezentat lucrarea de doctorat ce a avut tema „Ecofiziologia ciprinidelor de cultură pe durata sezonului rece”.
