* "Mama mi-a spus să învăţ, pentru că ştiinţa de carte este un bun pe care nimeni nu mi-l poate lua" * "Unirea face puterea" nu este doar o vorbă în vânt, le transmite gălăţenilor generalul Staicu Buciumeni
Coincidenţă sau nu, pe certificatul de naştere al generalului maior (r) Neculai Staicu Buciumeni este trecută data de 1 decembrie. Tot ca o potrivire întâmplătoare, după terminarea şcolii militare a fost făcut ofiţer pe 10 mai, dată la care a fost sărbătorită Ziua Naţională între anii 1866 şi 1918. A făcut liceul Militar la Mănăstirea Dealu, a fost trimis apoi pe frontul de est, de unde a ajuns, alături de camarazii rămaşi în viaţă din lupta cu sovieticii, până în inima Europei.
Examenul spre viaţa de militar
După ce a terminat şcoala primară, tatăl l-a dus pe viitorul general Neculai Staicu la Mănăstirea Dealu, pentru a da admiterea la liceul militar. "Pentru că eram şase fraţi, părinţii nu au avut posibilitatea să mă trimită la un liceu civil. Înainte de admitere, tata mi-a spus: "Dacă iei la liceu, urmezi cariera militară. Dacă nu, rămâi acasă, îţi dau trei hectare de pământ şi, cu ce mai vine şi soţia ta, puteţi să trăiţi". La rândul ei, mama mi-a spus să învăţ, pentru că ştiinţa de carte este un bun pe care nimeni nu mi-l poate lua. Pe atunci nu ştiam de meditaţii. Am plecat la examen doar cu ceea ce învăţasem la şcoală. La Dealu, eram 600 de candidaţi pe 40 de locuri", îşi aminteşte gen. (r) Staicu Buciumeni.
În clasă cu Voievodul Mihai
Mulţi dintre colegii de clasă ai tânărului Neculai Staicu veneau din familii înstărite, pentru care a avea un copil ofiţer era un motiv de mândrie. Vedeta clasei era însă viitorul rege al ţării, principele Mihai I. "Marele Voievod Mihai era popular printre colegi. Nu avea avantaje pentru poziţia sa socială. Mânca la fel ca noi, seara îşi făcea singur bocancii şi se spăla până la brâu cu apă rece, fără să se plângă. Trebuie să remarc că, din punct de vedere al priceperii tehnice, viitorul rege era cel mai bine pregătit. Dar ce îl făcea atât de popular? Vă dau un exemplu. Participam cu toţii la un joc numit "Furarea capelei", în care învinşii trebuiau să îi poarte în spate pe câştigători. S-a nimerit ca principele Mihai să fie în echipa pierzătoare. Fără să ezite, l-a luat în spate pe fiul col. dr. Lascăr, medicul Reginei Maria", mai spune Staicu Buciumeni.
"Nu suntem pregătiţi pentru a fi republică"
De la amintirile cu ultimul rege al ţării, discuţia curge, aproape de la sine, către România de astăzi. "Sunt de părere că poporul român nu este pregătit pentru o guvernare electivă. Dacă privim în trecut, toată istoria ne spune că România s-a dezvoltat cel mai mult în timpul regilor Carol I, Ferdinand, Carol al II-lea şi Mihai. Dacă, imediat după Revoluţie, nu s-ar fi băgat acest Ion Ilici Iliescu, în România s-ar fi trăit acum mai bine. Dar şi în prezent o întoarcere la monarhie ar fi de dorit", crede generalul gălăţean.
Pe frontul de est
În 1943 a fost chemat, printr-o telegramă, la Odesa, de unde urma să fie trimis pe front. Avea doar 23 de ani. Ca tânăr ofiţer, a trebuit să se obişnuiască rapid cu prezenţa morţii, dar şi cu cea a speranţei întrezărite în spatele ororilor. Una dintre cele mai grele experienţe de pe front a fost bătălia Crimeii, începută la 10 aprilie 1944. Încercuiţi de trupele sovietice, militarii români, peste 60.000 la număr, se puteau întoarce în ţară doar pe calea aerului sau pe apă.
"Cum avioanele nu erau o opţiune, a rămas un vapor început, dar lăsat neterminat de către ruşi. Un cargou numit Totila, care a fost finalizat de nemţi. Cu al doilea transport, regimentul 20 Artilerie, din care şi eu făceam parte, a fost adus în portul Constanţa. Pe cargou încăpeau în jur de 6.000 de militari. Călătoria a durat 26 de ore şi, în apropiere de portul românesc, am fost reperaţi de un submarin sovietic. Era de ajuns o singură torpilă pentru a ne scufunda. Din fericire, am reuşit să trecem de lanţul de mine fără a fi torpilaţi. Militarii care au venit cu al treilea transport nu au avut însă acelaşi noroc. Au fost torpilaţi şi cargoul s-a scufundat", spune generalul Staicu Buciumeni.
Inadaptabil pentru regimul proletar
De pe frontul de est, tânărul ofiţer a fost trimis mai apoi în Cehoslovacia, unde a luptat pentru eliberarea Europei, împotriva foştilor aliaţi nemţi. După şocurile prin care a trecut în război, Neculai Staicu a găsit în România o societate total schimbată. În 1946, pentru că nu voia să se înscrie în Partidul Comunist, a fost declarat inadaptabil şi scos cu forţa pe uşa din spate a armatei. Timp de cinci ani, trei luni şi 11 zile, aşa cum veteranul de 94 de ani îşi aminteşte cu precizie, a fost ţinut şomer. Spune că a încercat să facă din această nedreptate o şansă. A mers astfel din nou la facultate, a făcut un doctorat şi a avut şi timp pentru a citi tot ce l-a interesat.
"Dacă aş fi rămas în armată, cu siguranţă nu aş fi putut să scriu 82 de cărţi de cercetare, memorialistică şi amintiri de război. Cu educaţia de la Mănăstirea Dealu, care era una patriotică şi monarhică, nu am putut să mă angajez politic. Eu am fost şi sunt militar şi nu am făcut niciodată politică", mărturiseşte generalul.
A 83-a carte
La 94 de ani are o memorie admirabilă. Acum lucrează la a 83-a sa carte, pe care o va numi "Viaţă de nonagenar". Ca urare pentru gălăţeni, cu ocazia Zilei Naţionale de 1 Decembrie, generalul Staicu Buciumeni spune că toţi locuitorii judeţului trebuie să înţeleagă că proverbul "Unirea face puterea" nu este doar o vorbă în vânt.
O nouă distincţie pentru generalul Staicu,
pentru fapte de eroism în război
După ordinul "Coroana României" şi decoraţiile "Steaua României" şi "Serviciul Credincios", generalul maior (r) Neculai Staicu Buciumeni a primit în acest an şi Ordinul "Virtutea militară" în rang de Cavaler. Această distincţie este acordată ofiţerilor consideraţi eroi de război. Generalul Staicu Buciumeni l-a primit la propunerea Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război.
