Mama Natură a dovedit şi în 2014 că poate fi distructivă uneori. Fireşte, unii specialişti spun că multe dintre dezastrele naturale, care au curmat prematur mii de vieţi, nu s-ar fi întâmplat dacă omul nu ar fi abuzat de mediul înconjurător. Inundaţiile, cutremurele, alunecările de teren şi temperaturile extreme au îngrozit, în anumite cazuri, întreg Globul.
Vortexul polar din America
Acest episod de vreme extremă caracterizată prin temperaturi negative ce au stabilit noi recorduri a început în decembrie 2013. Cea mai joasă temperatură a fost înregistrată în statul Minnesota – minus 38 de grade Celsius, iar o parte din cascada Niagara a îngheţat pe 8 ianuarie 2014.
Vortexul polar care s-a năpustit asupra Statelor Unite ale Americii a avut două etape: prima decadă din decembrie 2013 şi prima parte a lunii ianuarie 2014. În total, din cauza temperaturilor extrem de scăzute, a ninsorii abundente (în statul Massachusetts, zăpada avea şase metri) şi a ploii îngheţate, autorităţile estimează că 200 de milioane de oameni au fost afectaţi. Practic, 80 la sută din ţară a fost paralizată timp de câteva zile: şcoli închise, drumuri blocate, localităţi rămase fără curent şi sute de zboruri anulate.
Conform autorităţilor americane 21 de persoane şi-au pierdut viaţa din cauza vortexului polar.
Super-taifunul Rammasun
Furtunile din România sunt doar o mică adiere de vânt pe lângă un taifun. În iulie 2014, pe parcursul a patru zile, mai multe zone din China, Vietnam şi Filipine au simţit din plin furia naturii. Super-taifunul Rammasun (numele tailandez al Zeului Tunetului) s-a năpustit asupra oamenilor cu o forţă incredibilă. Vântul a suflat cu viteze de peste 250 de kilometri pe oră distrugând peste 150.000 de case şi curmând viaţa a 173 de oameni. Pagubele au fost estimate la aproximativ 6,5 miliarde de dolari, iar în multe zone din China reabilitarea locuinţelor va dura câţiva ani de zile. La sfârşitul lui 2014, autorităţile estimau că aproximativ 10.000 de oameni încă locuiau în adăposturi improvizate.
Cutremurul din regiunea Ludian, China
Pe 22 noiembrie, în România a avut loc un cutremur de suprafaţă cu magnitudinea de 5,7 grade pe scara Richter. Epicentrul seismului a fost în zona Vrancea, la o adâncime de 38 de kilometri.
O mişcare tectonică asemănătoare a curmat viaţa a peste 600 de oameni, în iulie 2014, în regiunea Ludian din China. Cutremurul a avut o magnitudine de 6,1 grade pe scara Richter şi s-a produs la o adâncime de 28 de kilometri. Peste 80.000 de locuinţe au fost puse la pământ, iar singurul motiv pentru care bilanţul victimelor nu a fost mai mare a constat în faptul că era duminică, ora 16,00.
Alunecări de teren în Afganistan
Într-o după-amiază de vineri, pe 2 mai, o bucată enormă dintr-un deal s-a desprins, îngropând o întreagă aşezare cu 300 de locuinţe. Oamenii din satele apropiate s-au grăbit să dea o mână de ajutor, dar la scurt timp, o alunecare de teren la fel de mare ca prima s-a năpustit asupra aceluiaşi sătuc. În prima fază, autorităţile estimează că peste 2.100 de persoane au fost îngropate de viu, în timp ce a doua alunecare de teren a curmat viaţa altor 600 de oameni, care veniseră să-şi salveze vecinii. Din cauza cantităţii mari de pământ (peste şase metri), au fost doar o mână de supravieţuitori. Zona a fost abandonată de autorităţi, fiind în prezent un fel de groapă comună gigant.
Inundaţii în Europa, secetă extremă în America
Imaginaţi-vă cum ar fi ca o cantitate de ploaie reprezentativă pentru trei luni de zile să cadă în doar trei zile. Acest dezastru natural care s-a abătut asupra Croaţiei, Serbiei şi Bosniei s-a petrecut în mai 2014, din cauza unui ciclon de presiune joasă. În total, până pe 20 mai, peste 60 de persoane îşi pierduseră viaţa, iar sute de mii au fost nevoiţi să fie evacuaţi. Mai multe oraşe au fost inundate complet, apa atingând pe alocuri şase metri adâncime. Conform unor estimări, se pare că 20 la sută din populaţia acestor ţări a fost evacuată în timpul inundaţiilor.
În Canada situaţia a fost fix opusă. Pe parcursul a mai multe luni de zile nu a căzut niciun strop de apă. Mii de oameni au trăit cu restricţii drastice în ceea ce priveşte consumul de apă, iar autorităţile au fost nevoite să sape din ce în ce mai adânc în căutarea rezevelor subterane de apă. Situaţia a ajuns atât de critică încât s-a cerut ajutorul sateliţilor NASA pentru a depista rezerve de apă şi pentru a afla dacă lucrurile se vor îmbunătăţi. Victime nu au fost, dar pagubele sunt enorme.
Ebola
Deşi nu este tocmai un dezastru natural propriu-zis, epidemia de Ebola a curmat viaţa a peste 8.000 de oameni deja (31 decembrie) şi nu dă semne de oprire. Probabil întreaga omenire speră la un leac în 2015.
