E un drum de ţară, cu ceva praf şi pe câmp baloţi de fân proaspăt cosit (doar trebuie să fie cosit, ca astfel nu-i fân, dar ăsta e proaaaspăt!), cu nişte soc înflorit, poate şi o tufă de lămâiţă. Se vede că a şi plouat un pic peste noapte - sunt câteva ochiuri care băltesc. Apoi, trebuie să fie şi un cireş cu fructe albe, dar aşa ajungem la adierea exotică de vanilie, cam spulberă veridicitatea prozei, fiind din alt film. Doar dacă, nu cumva… obiectivul se întoarce şi descoperim o căsuţă pitorească şi prin ferestra deschisă a bucătăriei ne îmbie câteva arome de condimente "dulci", un coş de fructe mai puţin neaoşe, din care se distinge un grapefruit alb, undeva departe, pe final.
Ce să facem, se apropie oscarurile şi am văzut atâtea filme într-un timp scurt, încât mi-e teamă că-mi voi scrie întâmpinările şi recursurile ca un scenariu de film...
Pentru 2013 să amintim ca roşul vinificat în alb este cadarca! Recaş are plantaţii în zona Minişului, aşa că nu trebuie să ne surprindă prea tare. Probabil în viitor va exista şi o cadarca monovarietal, să sperăm. Dar nu numai asta e diferit, ci şi apariţia în blend a viogner-ului, strugure pe care (mărturisesc că nu ştiam) Cramele Recaş îl au în cultură. Aş mai remarca că nu ştiu cum se face că acest vin este diferit în fiecare an, deşi în aceleaşi coordonate moderne, pline de aromă, ceea ce ar trebui să-i mai tempereze pe cei care cred că oenologii de la Recaş au descoperit secretul "clonării" vinului an de an.
13 la sută alcool, bine mascat. Solo Quinta 2013 - am dat pe el 68 de lei, deci îl găsiţi cu vreo 80 în mod normal. 86 de puncte.
Riesling italian cu aport de sauvignon blanc
Davino rezerva alb 2012, preponderent riesling italian cu aport de sauvignon blanc. Un nas de grapefruit, frunze de crizanteme, păstaie de vanilie, mosc, un gust fin, în care lemnul adaugă dulceaţă, tuse de pară Williams, măr golden, cu o mineralitate bine exprimată. Un final dominat de aciditate vie, citrică. 13,8 la sută alcool, şase luni în baric. 120 lei, 92 de puncte.
Aceasta e o notă de degustare tipică în zilele noastre. O înşiruire de arome, câteva date tehnice. Ne transmit acestea "sufletul" vinului? A făcut secretarul o treabă bună consemnând procesul verbal al impactului organoleptic? Îşi va face cititorul o impresie exactă despre cum a fost acest vin, la momentul degustării în papilele degustătorului? Desigur că nu.
A gusta un vin ar trebui să fie un eveniment, un fenomen la încrucişarea dintre obiect şi subiect. De ce mi-a plăcut? Intrebarea e validă pentru că, evident, punctajul aplicat semnifică faptul că l-am considerat un vin de toată lauda. Nu e ravisant aromatic, nu e foarte fructat, foarte "parfumat" cum ar spune unii. Cred că mi-a plăcut nu pentru ceea ce este el – intrinsec - dacă ar fi să fie degustat de o maşină de detectat arome şi acizi, ci pentru ceea ce sunt eu. Eu sunt un om de formaţie "umanistă", cum se spunea odată, un tip care şi-a petrecut ceva vreme (nu suficientă, din pacate) studiind filosofia artei şi estetica. Şi acest om ştie că frumosul şi valoarea estetică nu vin din cât de încărcată este o pictură (de exemplu).
O aserţiune de tipul "Acest peisaj este minunat deoarece artistul a folosit 121 de nuanţe de culoare" este pentru mine o prostie. Sunt alte lucruri care dau valoare, cum ar fi perenitatea, compoziţia, perspectiva sau resorturile interne ale categoriilor estetice metodic studiate de Kant, de Hegel, de Schopenhauer, Ingarden, Dufrenne şi aşa mai departe.
Aşa stau lucrurile şi cu acest vin de la Unicom Production. Ceea ce leagă ansamblul e sentimenul creat mie de eleganţă, fineţe, durabilitate, rezistenţă la timp. La noi există doar doi alţi producători capabili să-şi plaseze produsele (e drept, nu în fiecare an) în această elevată categorie. Probabil intuiţi care sunt aceştia.
În rest, sunt atâtea vinuri albe care au sindromul imunodeficienţei la timp, care sunt proaspete şi delicioase câteva luni, un an-doi, dupa care fac implozie, sfârşind lamentabil.
Rezerva alb 2012 de la Davino este o bestie diferită. Face parte din specia pe cale de dispariţie a vinurilor albe făcute să dureze.
George Mitea este blogger la lucruribune.blogspot.ro.
Ce este cupajul
Multe din varietăţile de vinuri pe care le găsiţi în prezent pe rafturile magazinelor sunt descrise drept un cupaj. Cupajul constă în amestecarea mai multor vinuri din soiuri sau recolte diferite, în încercarea de a obţine un vin calitativ superior prin colorit, aromă sau textură. De cele mai multe ori cupajarea încearcă să ţintească modificarea unei caracteristici a vinului, dar rezultatul este de obicei un mix de caracteristici complet nou. Merlot şi Cabernet Sauvignon sunt printre vinurile preferate la cupajare, datorită însuşirilor pe care le posedă.
Cupajarea este un procedeu extrem de subtil, realizat de oenologi profesionişti pentru a obţine vinuri complet noi din două sau mai multe vinuri clasice. Metoda ţine de coţinutul de zahăr din diversele varietăţi de vin, sau de culoarea vinului căutat şi are loc după ce fermentarea celor două vinuri separate a luat sfârşit.
Cupajul nu caută să îmbunătăţească un vin mediocru prin amestecare, ci să obţină o varietate net superioară celor două părţi implicate.
CITEŞTE ŞI: IDEI ŞI VINURI/ Cu Vasile Alecsandri la un Cuvee Vişan 2012 Gramma
