* Ilie Constantin trăieşte de peste nouă ani de zile la Căminul pentru Persoane Vârstnice „Ştefan cel Mare şi Sfânt” * De când a ajuns la azil, şi-a descoperit pasiunea pentru pictură şi literatură
Unul din cele mai „de speriat” aspecte ale bătrâneţii este singurătatea. Din păcate, sute de bătrâni din Galaţi ajung să-şi trăiască ultimii ani din viaţă alături de străini, în cămine pentru persoane vârstnice. Rămaşi singuri pe lume, pentru că soţia ori soţul a murit, sau pentru că au fost abandonaţi de proprii copii, cei în etate ocupă până la refuz instituţiile unde vin să fie îngrijiţi. Puţini bătrâni reuşesc să se „debaraseze” de singurătate, sau să o trăiască frumos. Un exemplu aparte este Ilie Constantin, un gălăţean în vârstă de 81 de ani. De aproape un deceniu casa lui poartă numele Căminul pentru Persoane Vârstnice „Ştefan cel Mare şi Sfânt” Galaţi. A acceptat să ne spună, pe scurt, povestea lui de viaţă.
„Mie îmi place aici”
Pe nea Ilie l-am găsit în curtea adăpostului pentru bătrâni, pe o bancă afară. Lua puţin aer curat. „Eu sunt aici de peste nouă ani. Am rămas singur, după ce soţia mea a murit. Am două fete şi un băiat, dar şi trei nepoţi pe care nu i-am cunoscut cu adevărat, ca în orice familie, i-am văzut o singură dată întâmplător, pe stradă. Nepoţii sunt tot aşa două fete şi un băiat. Din păcate nu sunt în relaţii bune cu copiii mei, au fost mai multe neînţelegeri între noi şi, cât timp încă mai am judecata bună, eu nu pot accepta anumite lucruri. Nu vreau să dau mai multe detalii, pentru că oricum nu contează”, ne-a spus Ilie Constantin. A lucrat ca şofer o viaţă întreagă al „primului vice-preşedinte de la Sfatul Popular Regional sau al Consiliului Judeţean cum se spune acum” şi nu are o pensie prea mare, care să-l ajute să se întreţină singur. Are doar 430 de lei pe lună. „La vârsta pe care o am şi situaţia financiară nu prea bună, Primăria nu mai avea cum să-mi dea o casă pe care să o pot întreţine, aşa că mi s-a oferit un loc aici, la cămin”, adaugă bărbatul. Aproape toată pensia o lasă la cămin, însă este conştient că, fără bani, nimeni nu s-ar ocupa mai bine de el. Aşa că este mulţumit de ceea ce primeşte de la adăpostul „Ştefan cel Mare”: „Din toate punctele de vedere este foarte bine aici la cămin, îmi place. Este asistenţă medicală în caz de nevoie, trei mese calde pe zi, ceea ce eu singur nu îmi permiteam, până să vin aici”.
Pasiuni descoperite la bătrâneţe
Fiind o persoană amabilă şi comunicativă, nea Ilie a reuşit să-şi facă mulţi amici la adăpost. „Încerc să nu mă mai gândesc atât de mult la situaţia familială şi m-am resemnat la gândul că aşa a fost să fie. Aici am cunoscut mulţi oameni deosebiţi, ingineri, profesori, şi tot felul de alte persoane care au fost ceva la viaţa lor. Ne înţelegem bine”, explică bărbatul. În plus, a găsit şi o modalitate perfectă de a-şi menţine mintea activă şi creativă. „De când am venit aici mi-am descoperit o latură artistică a mea. Îmi place să compun proză, poezie. De asemenea, mai şi pictez, îmi ocup timpul în mod plăcut. Nici nu ştiu când trece vremea”, se laudă Ilie Constantin. Participă la toate acţiunile organizate cu diferite ocazii şi este apreciat atât de vecinii săi din cămin, cât şi de cei care îl îngrijesc.
CITEŞTE ŞI: „Şefa” bătrânilor de la AZIL, Maria Dorin, un suflet cald, dar singur
