Vedem o lume care se reduce, o lume în care specificul, localul, particularul, şi în general toate aceste notiuni care s-au aşezat mii de ani peste mapamond, se retrag de pe scenă în aplauzele politicoase ale publicului. Probabil că o lume în care vom mânca doar acelaşi tip de hamburger oriunde în lume şi ne vom potoli setea cu aceeaşi băutură carbogazoază nu e chiar de neconceput.
Comunism corporatist
Un soi de comunism corporatist care a reuşit. Deosebirile vor fi puţine: nu va mai fi o ideologie încleştată într-o istorie naţională alterată şi rescrisă, ci va căpăta dimensiuni mondiale. Deciziile nu le va lua Partidul, ci Bordul Director. După părerea mea, acest comunism corporatist e mult mai aproape de intenţiile creatorilor ideologiei din secolul 19. E internaţional şi asigură, dacă nu bunăstarea, atunci măcar subzistenţa tuturor. Cred că la scară mare totul va fi precum lumea din 1989.
Să ne gândim: companiile îşi diversifică produsele pentru a pătrunde pe nişe şi a cuceri un segment particular de piaţă. Dacă nu mai există pieţe diferite şi nu mai există segmente de cucerit, ei bine, de ce să diversifici, când e mai ieftin să unifici. De ce să faci 24 de feluri de pâine? N-ajunge unul sau două? Salam? Două feluri plus parizer. Înţelegeţi unde bat, n-ar fi ceva nou. Atunci când aceste alegeri se reduc, cred că şi omul care le face se reduce. Nu vorbim aici de unificare prin credinţa în Dumnezeu, deşi dacă analizăm bine, comunismul e un soi de "1984", în care cetăţeanul trebuie să creadă necondiţionat în Partid, ci de o simplă gimnastică intelectuală, care ţine spiritul antrenat, alert.
Vinul - o anomalie
În istoria lumii, atât cât sunt eu în măsură să o înţeleg, bibliotecile se împart în două: pe un raft sunt milioane de cărţi cu idei diferite, pe altul milioane de cărţi având aceeaşi idee, sau - în fine - împletituri în jurul aceleiaşi traume. Pe ultimul se înfrăţesc tratatele de teologie şi cele de ideologie politică.
Eu cred că vinul, prin aproape infinita sa diversitate, este o anomalie a lumii de azi şi sper că va rămâne aşa. Până la urmă, are nevoie lumea de mii de soiuri de viţă de vie şi de zeci de mii de feluri de a face vin din aceste soiuri? Desigur că nu e o necesitate. Şi oricum multe vinuri indiferent de soiul din care provin, în afară de marketing şi preconcepţii, sunt de fapt la fel.
Subiectivism
Aţi văzut studiul acela de psihologie deghizat într-un studiu de piaţă? Unui număr de cinci femei li s-a cerut să descrie şi să facă un top al preferinţelor în ceea ce priveşte un număr de dresuri. L-a descris fiecare cum s-a priceput mai bine. Numărul patru e mai fin, unu pare ieftin şi se va rupe repede, trei e "premium", doi e prea mahon, iar cinci cireş. De fapt era vorba de aceeaşi pereche de dresuri. Un grup de bărbaţi a reacţionat la fel în faţa a cinci exemplare de blue-jeans. "Încărcăm" obiectul cu expresia subiectivităţii noastre, şi îi acordăm astfel calităţi care în mod real (pe cat de reală poate fi percepţia) nu sunt acolo.
Simţul ficţiunii
Apreciem diferitele vinuri nu atât pentru că ar fi ceva total diferit, ci pentru că ne place să ni se spună despre castelele de pe valea Loarei, despre viile şi vilele din Toscana, despre cât de diferit e solul în Dealu Mare faţă de Minis, ne plac somelierii cu uniforma lor particulară, bloggerii cu neprofesionismul lor gălăgios, etichetele reuşite, graţie unui om de marketing şi PR cu gândire coerentă. E o diversitate indusă, chiar auto-indusă, în unele cazuri.
Cred că vinul se adresează aceluiaşi simţ precum literatura. E un simţ care n-a fost încă identificat de savanţi, încă nu se ştie cu exactitate în ce parte din creier sălăşluieşte. E simţul ficţiunii. E nevoia noastră de poveşti, de evadare, de transport mental. Trebuie doar să fim atenţi unde mergem. Iar asta e altă alegere. Cea mai grea şi mai originară dintre toate.
Vinul cavalerului - Pinot noir 2013 SERVE
Pinotul din gama de linie a celor de la SERVE Ceptura vine într-o culoare puţin mai intensă decât un roşu rubiniu pur, dar e în marja de tipicitate. Propune o aromatică, care aduce iniţial a grajd. Nu vă speriaţi, e normal, sunt şi pinoturi care propun varză murată, dar nu e cazul aici. E, dacă vreţi, replica expresiilor minerale dintr-un sauvignon blanc cu ceva ani vechime care sperie o anumită tipologie de degustător. Apar şi nuanţe balsamice şi un amalgam de fructe, corcoduşe roşii, coacăze roşii, cireşe şi o adiere de violete. Are o aciditate bună, o liniaritate gustativă, dar lasă o impresie proaspată, răcoritoare, susţinută şi de taninurile fine, bine crescute, tipice pinotului. Alcoolul e bine integrat.
În concluzie, vorbim despre un vin gata de consum, care sugerează rusticitate şi prospeţime. La 25 de lei este o reuşită în lumea pinotului de ligă mică. IG Dealurile Munteniei, provenit dintr-o vie de peste 10 ani vechime - 81 de puncte.
Evident nu la o bucată de vită trebuie să ne gândim, ci mai degrabă la raţe, gâşte, ghiveciuri, mezelicuri şi la unde o să sun eu în câteva clipe - “Da, cu blat subţire, extra ciuperci şi bacon, vă rog”!
George Mitea este blogger la lucruribune.blogspot.ro.
