Îmi închipui un nene francez cu bască şi eşarfă roşie (ca să fie clişeul complet) făcându-şi de treabă deasupra unui tanc în care mustuieşte viitorul vin. În acelaşi timp în România, într-un balcon, tovarăşul Nicolae Ceauşescu dorea să stingă o revoluţie promiţând poporului 100 de lei pe lună în plus. Comunismul, în forma sa agravantă, ca să folosesc un termen juridic, s-a încheiat în acel decembrie. Au urmat douăzeci de ani extrem de agitaţi, dar în care culmea! nu s-a întâmplat mare lucru. Parcă plină de dispreţ asupra lucrurilor de deasupra, această sticlă de vin a stat liniştită într-o pivniţă.
Maturitate
În fine, înţelegeţi sentimentul, nu are rost să fac o mare teorie despre cei 21 de ani ai acestui vin, ajuns la maturitatea în care să se poată consuma singur. Sticla cumpărată de Ciprian de la un comerciant din Belgia arată extraordinar. Eticheta părea de parcă ar fi fost lipită ieri. Semn al unei păstrări deştepte şi în condiţii excelente. Nivelul extraordinar. Dopul a ieşit fără probleme. Minim două ore de carafare şi o uşoară frapare înainte de consum au fost necesare.
Nyakas 2009
Între timp n-am stat degeaba, companion de vorbă şi turism virtual cu Turul Franţei a fost chardonnay-ul Nyakas 2009. Dacă tot a fost cadou de la Crama Noastră, m-am gândit că dar din dar se face raiul, chiar dacă e vorba de vicii. Ei bine, în urma reîntâlnirii cu el, un an mai tarziu, am ajuns la concluzia că am fost prea sever prima dată şi prin urmare i-am ridicat ratingul de la 82 la 85 de puncte. Fabulos cum şi-a păstrat integritatea şi caracterul în condiţii vitrege de până la 25 de grade Celsius. Vinul a fost deschis la temperatura mediului ambiant, turnat în pahare cam 100 de mililitri, înainte a fost răcorit la frigider, dar n-a stat mult acolo. Am întâlnit foarte puţine vinuri albe care să poată fi băute şi să ofere plăcere în timp ce sunt băute, la temperaturi atât de înalte. De obicei par scoase din ţâţâni, dezarticulate, cu alcool persistent pe final, dar nu şi acest vin de 25 de lei din Ungaria, care culmea - are 14 la sută alcool! O mare reuşită a celor de la Nyakas, care la preţul său este fără doar şi poate un best buy. Abia aştept degustarea versiunii 2010. Deşi informaţiile indică un an deloc favorabil. Să vedem.
Fără "dramă"
După carafare şi frapare Lagrange-ul 1989 s-a relevat ca un vin care mai are câţiva ani buni în faţă. Sigur nu această sticlă, care n-a supravieţuit întâlnirii cu pofticioşii de noi, dar alte eventuale exemplare.
Culoarea: roşie-rubinie intensă, fără borduri cărămizii, subţieri, sau alte semne de îmbătrânire. Până la urmă se vad cei 60 la sută cabernet sauvignon. Şi că e un Bordeaux adevărat. Nas elegant şi matur, cu magiun afumat, coacăze, ceva volatili florali domoliţi, piele şi tabac, note vegetale. Atacul e foarte viguros, îţi transmite că e pe bază de cabernet, deloc fragil, şi se desface în coacăze, afină, vişină, note de cafea proaspată. Vorba englezească: "ripe, delicious fruit".
Pe final vinul se linişteşte, îţi explică, totuşi, că are peste 20 de ani, devine extrem de băubil şi echilibrat, cu note persistente de cireaşă şi fructe de pădure coapte, dulci, şi puţină mentă. Taninii, de granulaţie fină (e un trademark personal), împreună cu aciditatea potrivită, dar vie, te fac sa remarci cu surprindere vârsta vinului dacă nu ai fi citit în prealabil eticheta. Echilibrat, fără complicaţii inutile, fără zeci de arome, dar un vin adevărat, fără doar şi poate, şi foarte plăcut de băut. 89 de puncte, dar îmi dau seama că la vinuri vechi există altă ordine ontologica. Eu aş zice că-i de băut acum. Preţ: între 40 şi 50 de euro.
Un shiraz sud-african - Nederburg 2009
Pentru că am fost necumpătaţi a mai ieşit din joben şi un shiraz sud-african Nederburg 2009, găsibil în Real la ceva mai puţin de 30 de lei. Păcat de el, pentru că, pus în imediata vecinătate a francezului, a părut mititel şi ciudat. Adică notele ce se presupun a fi date de învechire, cum ar fi cele de tabac şi piele, erau mai prezente decât la bordolezul de 20 de ani! Asta îi cam dă un aer de artificial... În rest, tipic până la un punct, nu foarte bombat, cu note de afumătura, iaurt cu fructe de pădure, scorţişoara, lemn, ciocolată neagră şi destul de taninos.
Nu-i rău, a fost doar prost plasat sau prost dispus. 81-82 de puncte, dar nu mă credeţi pe cuvânt, după un bordeaux de calitate, de peste 20 de ani, toate celelalte ţi se par vinuţuri.
Îi mulţumesc colegului Ciprian pentru că şi-a împărţit venerabila licoare cu subsemnatul. Vinul şi vorbele din jurul lui au fost minunate.
George Mitea este blogger la lucruribune.blogspot.ro.
