Principesa Margareta Alb 2013 şi Prinţesa Mononoke 1997
Un vin şi-un film de animaţie japonez
Acest vin, evident produs în cinstea ASR Principesa Margareta, este un blend de Viognier, Chardonnay şi Pinot gris, din care doar Viognierul a fost baricat. Pentru moment nu este un vin foarte complicat, fiind destul de compact olfactiv, ca şi cum vanilia ar ţine încă prizoniere aromele abia mijite de corcoduşe galbene, ananas, limonadă şi flori albe. Gustul merge pe fineţe şi nu pe abundenţă, tuşele dulci-lemonate transmiţând prin toţi porii (în fine, prin toate moleculele) impresia de prospeţime juvenilă. Totuşi, are o lungime remarcabilă. 13 la sută alcool, bine integrat - 87 de puncte. Te duce cu gândul la Revelatio, însă e altceva, plecând de la intenţie.
Cred că e un vin care se va exprima mult mai plenar peste câţiva ani, ceea ce nu înseamnă că nu-l poţi bea cu plăcere de pe acum. Dar, dacă tot scoateţi suta pentru el, n-ar strica să-l lăsaţi în pace o perioadă. Nu-i genul de vin care se lansează în luna decembrie a anului de recoltă şi trebuie dat pe gât musai în anul următor.
Că tot e vorba de moda veche şi regi, daţi-mi voie să vă recomand ceva. Nu ştiu dacă sunteţi familiarizaţi cu filmele de animaţie ale japonezilor de la Studio Ghibli. Ei bine, sunt cu totul altceva decât Disney. Sunt ca un cross-over de manga şi folclor japonez, un pic ciudate colţ cu exotic, dar oricum extrem de bine închegate, fiind pentru copii şi adulţi deopotrivă.
Din lista lor, azi pare potrivită alăturarea cu Princess Mononoke, filmul din 1997. Acesta e ancorat în perioda Muromachi (sec. 13-16), cu samurai, daimyo războinici, demoni şi zei mai vechi sau mai noi şi o prinţesă din clanul lupilor - San, prinţesa Mononoke (mononoke = mostru, spirit), de unde şi numele filmului. Totul e prins într-o dramă ecologistă (omul consumator de resurse vs. forţele naturii), dar nu se limitează la ea.
Şi dacă prindeţi gustul "exotismelor" astea, credeţi-mă, o sa le vedeţi pe toate din lista studioului!
Arezan Fetească alba şi Fetească Regală 2014
"Ducă-s-ar pe gât"
Iată că, după ediţia 2011, blendul de feteşti marca Răzvan Macici se întoarce, fiind un vin foarte reuşit. Are profilul aromatic floral şi fructat al feteştii regale, dar frumos finisat de feteasca albă. Vine din vii mature (alba din 1984 şi regala din 1990) şi asta contează, desigur. 13 la sută alcool, foarte bine integrat.
Un vin care joacă în mai multe stiluri, de la prospeţime şi jovial, la o fineţe care-i promite câţiva ani de rezistenţă cu folos. Chiar mai mult de doi, cât recomandă producătorul.
Vinul e din specia "ducă-s-ar pe gât" şi "Ozana, cea frumos curgătoare" şi acestea ar trebui să fie taguri mai importante pentru un eventual cumpărător decât "piersici", "pere", "flori albe" sau "grapefruit".
Costă aproximativ 40 de lei în magazinele specializate - 85 de puncte.
Freamăt Roşu 2014 Catleya
Din amintiri
Am obosit să scriu note de degustare. Pun indolenţa asta pe seama atmosferei estivale. E mai simplu decât să admit că m-am plictisit. Dar pus în faţa situaţiei de a scrie ceva despre un vin, fără a avea material documentar cu descriptori regulamentari (fructe de pădure, vanilie etc), şi vrând totuşi să rămân onest cu vinul şi cu mine însumi, ca să nu mai vorbim de cititori, ce pot face? Din punctul meu de vedere, chiar dacă nu mi-am notat pe viu părerile, o impresie rămâne marcată în memoria senzorială. Sunt doar leneş, nu amnezic.
Aşadar, ce îmi amintesc despre Freamătul roşu al celor de la Catleya (10 hectare, trei francezi, din care unul e oenologul de la Corcova), vin pe care l-am încercat acum mai bine de o lună? Că e un vin foarte bun, cu tipologie bordoleza, culoare proaspată, de intensitate medie, pe fruct, cu aromatică din categoria fructe de pădure, ciocolată neagră, cu structură şi consistenţă bună, taninuri juvenile, dar bine crescute, de granulaţie mică/medie. Mi-a amintit de primul Corcova roşu, cel din 2008, dar cel prezent pare mai polisat, chiar dacă trasmite aceeaşi senzaţie vinoasă, de "naturel".
Uitându-mă la poza (cam nereuşită) făcută atunci, mai deduc şi că are 13,8% alcool, de care nu-mi amintesc, deci a fost bine integrat. Şi că e un merlot/cabernet. Se stabilizează compasul, prin negura timpurilor, şi indică 85 de puncte. Cifrele sunt mai uşor de ţinut minte.
Google ne spune că face puţin peste 40 de lei, în diferite magazine online, ceea ce nu e rău. Cred că are un potenţial de învechire şi evoluţie mediu.
Iată că s-a infiripat o trecere în revistă a vinului destul de adecvată, până la urmă. Zic eu.
George Mitea este blogger la lucruribune.blogspot.ro.
