* Şapte ani de relaţie, patru de căsnicie şi nouă luni de formulă în trei este rezumatul temporal al familiei Cristina şi Florin Penciu * Distanţa şi depresia post-natală au fost două dintre provocările care le-au sudat şi mai mult legătura
În zilele noastre, în foarte multe cazuri, „DA-ul” din faţa ofiţerului Stării Civile însoţit de certificatul de căsătorie şi petrecerea veselă cu mulţi invitaţi sunt urmate, la scurt timp, de separări traumatizante şi uneori fără motive prea bine conturate din mintea cuplurilor. Că se cunosc „de-o viaţă” sau că a fost dragoste pe repede-înainte, multe familii tinere nu rezistă provocărilor vieţii reale de cuplu, când rozul capătă tonuri de gri sau de situaţie albastră. Sunt situaţii de genul distanţei temporare la început de drum sau alte impedimente care pun la grea încercare nervii, răbdarea şi înţelegerea unuia sau ambilor parteneri. Şi totuşi, iată că dragostea chiar poate învinge aspecte ca cele enumerate mai sus, iar partenerii nu dau bir cu fugiţii.
Cristina şi Florin Penciu alcătuiesc o tânără familie din Galaţi care oferă un astfel de exemplu. Ea are 26 de ani, iar el 33 şi bifează o relaţie de şapte ani de zile din care nu au lipsit provocările. Pas cu pas, bune şi mai puţin bune au venit firesc, dar cu răbdare le-au depăşit. Şi respect faţă de visurile celuilalt, pentru că dorinţa Cristinei de a urma o carieră militară a creat o situaţie care avea să fie proba de foc a relaţiei cu Florin.
Prieten, antrenor şi viitor soţ
În 2008, când l-a întâlnit pe el, ea se visa jandarmeriţă. Sportivă de performanţă, cu multiple participări la competiţiile de taekwondoo, Cristina muncea la a-şi realiza visul de a îmbrăca uniforma albastră. Florin, la acel moment subofiţer în cadrul Jandarmeriei Galaţi, i-a arătat calea de a obţine ce voia. Muncă multă şi disciplină a fost tratamentul pe care i l-a aplicat fetei care la prima vedere i-a furat inima cu ochii şi buzele.
„Când a văzut că tot aştept încadrările, m-a pus la treabă, mai ales că la rezistenţă nu făceam faţă, nu puteam trece proba, deşi făceam sport de performanţă. M-a obligat să mă pregătesc, în 2009 am cunoscut antrenorul din el. Era foarte sever, nici nu puteam să îl iau de mână la antrenamente, dar asta a dat rezultate. Mi-a spus tot timpul să învăţ. Dacă nu eşti cea mai bună, nu o să intri”, îşi aminteşte Cristina.
Şi a avut mână bună cel care avea să o aştepte la Galaţi cât timp ea a urmat cursurile Şcolii de Subofiţeri Jandarmi de la Fălticeni. Distanţa nu i-a despărţit, ci i-a provocat să strângă legăturile pe care le-au oficializat în 2011, anul când ea termina cursurile şi se pregătea să devină cadru activ.
Cot la cot pentru viaţa în doi
„DA-ul” din faţa ofiţerului de Stare Civilă nu a fost urmat imediat de nuntă şi asta pentru că şi tânăra familie Penciu s-a confruntat cu o problemă pe care o au mai toţi tinerii la început de drum: banii. Pentru o nuntă aşa cum au visat, au preferat să aştepte doi ani, dar să nu depindă de nimeni.
„Pe 31 august 2013 am avut nunta. Ea era încă la şcoala când ne-am căsătorit civil, apoi a mai stat un an acasă. Am vrut ca nunta să ne-o facem noi, să strângem bani, să rezolvăm toate problemele. Nu am vrut să aşteptăm ajutor de la nimeni”, ne explică Florin.
Astfel, Florin şi Cristina au devenit o familie în regulă atât în ochii legii, cât şi ai lui Dumnezeu, dar şi ai colegilor de serviciu. Amândoi lucrează acum la Jandarmeria Galaţi şi sunt colegi de grupă la Detaşamentul Mobil. La fel ca alte cupluri din lumea Jandarmeriei gălăţene, detaşează relaţiile de familie de cele profesionale. „Altfel nu se poate. La serviciu lăsăm acasă problemele de familie, acolo sunt alte priorităţi”, punctează capul familiei.
Eva, comoara de Crăciun
În urmă cu nouă luni, cuplul Penciu a devenit o familie completă, odată cu venirea pe lume a Evei Maria. Femeia care la convins prin caracter şi solidaritate că e menită să îi fie alături pe viaţă i-a dăruit lui Florin, chiar de ziua lui de naştere, 24 decembrie, o fetiţă: „Nu m-am gândit niciodată că primul copil se va naşte de ziua mea. A fost cadoul de Crăciun. Nu am ţinut musai să fie fată sau băiat, am vrut doar să fie sănătos. Mai vreau încă doi copii!”.
Micuţa cu ochi albaştri, energică foc, este acum centrul universului lor, dar în jurul ei s-a născut cea de-a doua mare provocare prin care, ca familie şi cuplu, au trebuit să treacă: furtuna naşterii, a depresiei post-natale şi a schimbării întregii existenţe, praguri de care multe cupluri se împiedică şi nu mai reuşesc să se redreseze.
„Sunt multe momente delicate, mai ales când apare un copil. Eu l-am anunţat şi înainte şi după ce am născut, că o să mă simt aşa, sau că o să mi se întâmple una sau alta, că o să intru în depresie. I-am spus pentru ca să ştie despre ce e vorba şi ca să fie lângă mine. Şi m-am confruntat cu depresia din cauza hormonilor şi a oboselii, care te dau peste cap. Ţi se schimbă viaţa total, ai vrea să dormi, nu poţi, plânge într-una şi nu ştii ce să îi faci”, ne spune Cristina.
Nu a fost simplu – ne asigură şi Florin, care are un „pont” pentru ca tinerii tătici să nu îşi iasă din minţi şi să o apuce pe alte căi decât cele necesare pentru a-şi ţine „casa” în picioare în astfel de momente.
„Am fost acolo, lângă ea. Am încurajat-o şi am sprijinit-o. Contează ca taţii să ştie cu ce se confruntă pentru ca toată familia să depăşească cu bine acest moment din viaţă. E o schimbare radicală, pentru că noi eram învăţaţi noi doi, făceam ce voiam, când voiam, unde voiam. Cu copilul se schimbă datele problemei, dar am încercat să o introducem şi pe ea cât mai mult în preocupările noastre”.
Un vis, o casă
O casă încăpătoare este următorul punct pe lista de priorităţi a familiei Penciu. Una în care, desigur, să încapă şi viitorii copii, şi unde Eva să se poată juca în voie. Sunt încrezători că vor reuşi să îşi realizeze visul pentru că au trecut deja teste grele şi ştiu ce e important pentru ca mecanismul să funcţioneze.
„Echilibrul în luarea deciziilor este important. Să lase şi unul şi celălalt. În plus, e necesar un pic de realism, pentru că nu e totul roz. Cred că mulţi se despart la scurt timp după căsătorie pentru că cel puţin unul dintre cei doi crede că are mai multe drepturi decât înainte de căsătorie. De fapt e acelaşi lucru, te leagă doar o hârtie”, conchide Florin Penciu.
Sursa foto: Arhiva personală
