Evaluaţi acest articol
(0 voturi)
Fii primul care postează comentarii!

Cu menţiunea că multe noţiuni economice mi se par străine, neavând formaţie în acest sens, vreau să vă împărtăşesc câteva idei desprinse din lecturile mele suplimentare.

Aşadar, dispersia preţurilor este circumstanţa în care diferiţi vânzători (în cazul de faţă - producători) vând acelaşi produs (sau produse diferite, dar cu aceleaşi caracteristici) cu preţuri diferite.

Plecând de la această noţiune, citind studiul efectuat de Karl Storchmann, Alexander Mitterling şi Aaron Lee, "The Detrimental Effect of Expert Opinion on Price-Quality Dispersion Evidence from the Wine Market" (AAWE WORKING PAPER No. 118, 2012), descoperim o dimensiune nouă. Autorii introduc şi calitatea în ecuaţie, astfel încât vorbim despre o dispersie a RPC-ului (raport preţ-calitate) în timp.

La ce concluzii s-a ajuns

Practic, domnii economişti pasionaţi de vin au luat baza de date cu review-uri a reputatei reviste americane Wine Spectator din perioada 1984-2012 şi au analizat diferenţele de preţ ale aceluiaşi vin în funcţie de nivelul receptării critice în timp (adică cât de luată în seamă este crama), respectiv, punctajele acordate diferitelor vinuri ale cramei. Rezultatele sunt deosebit de interesante. Iată mai jos cele trei concluzii la care s-a ajuns:

1. Dispersia preţ-calitate creşte odată cu nivelul expunerii critice;
2. Dispersia preţ-calitate creşte odată cu nivelul notelor maxime obţinute, în special dacă diferenţa dintre notele maxime şi cele medii este mare.
3. Ambele efecte menţionate mai sus exercită cel mai mare impact în zona de calitate joasă, rezultând într-o mărire semnificativă a preţului.

Mărirea preţului

Dacă privim concluzia 1, nu putem decât comenta că da!, cu cât lumea ia în seamă un anumit producător, cu atât acesta va creşte preţul. Studiul nu relevă dacă acest aspect se datorează creşterii cererii sau e un efect psihologic al producătorului, care încearcă să capitalizeze de pe urma receptării critice. E o concluzie de bun simţ, foarte vizibilă în realitatea înconjurătoare.

Concluzia 2 induce o condiţie inedită. Adică dacă o cramă cu media de 85 are unul-două vinuri receptate la - să zicem - 93 de puncte, în viitorul apropiat e mult mai probabil să existe o mărire de preţuri, decât ar fi în cazul unei crame în care media e mai aproape de maximă. Pe şleau: "Am dat lovitură! De mâine mărim preţurile!".

Concluzia 3: "Am luat aur la Bruxelles, 92 de puncte în Wine Advocate şi vreo 50 de bloggeri orgasmează bând vinul nostru ăl mai bun, de 100 de lei. De mâine, afişe cu medaliile în toate magazinele! Ah, şi măriţi preţul la vinul vrac cu 1 leu!". Pare ciudată o astfel de gândire, dar dacă studiul nu se înşeală, asta înseamnă că producătorul respectiv va folosi receptarea critică a vinurilor high-end în scop de marketing pentru vinurile low-end.

Interesant este că s-a observat că măririle de preţ au loc în special în segmentul de calitate joasă din portofoliul cramei şi abia apoi la vinurile de calitate ridicată. Pe segmentul mediu de calitate (80-89 de puncte), nu s-au observat variaţii semnificative, alt aspect interesant.

Un mic paradox

O altă partiţie secundară este observaţia că infuzia de receptări critice nu conduce - aşa cum ar fi de aşteptat - la o capacitate de căutare mai mare şi mai facilă a cumpărătorului, cu impact direct asupra preţului. Să explic: dacă ştiu (beneficiind de receptarea critică extinsă, vizibilă fără mare efort în  online) că un vin de 85 de puncte costă în 85 la sută din cazuri undeva pe la 10 euro, nu prea o să-mi vină să dau 25 de euro pe unul de aceeaşi calitate. Însă studiul contrazice prejudecata economică de bun-simţ (cumpărător informat = preţ mic). În fapt, e invers: cu cât e mai mare expunerea, cu atât e mai mare preţul! Iată un mic paradox la care (în special) recenzorii de produse ar trebui să mediteze data viitoare când îşi vor deschide portofelul la cumpărături.

Vinuri ieftine şi bune

Mi-au sărit în ochi aceste specimene, uşor diferite vizual de etichetele de până acum. A dispărut logoul Senator şi pălăria bowler de pe contraetichetă. Un motiv ar fi că acest vin e produs de Cramele Odobeşti şi nu de Senator Prodimpex, cum era până acum, deşi adresa de web e aceeaşi. Înţeleg că s-a făcut un soi de "partaj" între asociaţi... Probleme de familie.

Cramposia este un DOC CMD Huşi, fără an, dar bănuiesc, după impresia gustativă, cât şi după faptul că e îmbuteliat luna trecută, că e 2014. Vinul livrează ceva de bună calitate, având în vedere preţul - 12% alcool, curgător, fără o aromă deosebită, însă cu un G în plus în gust, părând mai greu, mai dens decât te-ai aştepta. Vin cu aromă discretă, floral-citrică, cu finish uşor tonic - 80 de puncte.

Babeasca Neagră e tot NV, IG Terasele Dunării, prin zona localităţii Însurăţei, aduce vizual o culoare rubinie, cu nuanţe mature, fapt care nu se va repercuta aromatic sau gustativ, vinul livrând ce te aştepţi, un roşu nepretenţios de corpolenţă medie spre mică, cu taninozitate redusă şi arome fructate, uşor picant şi cu o adiere vanilată - 13% alcool, 78 de puncte.

Din punctul meu de vedere, vinificarea în sec adaugă un plus de băubilitate, fiind vinuri accesibile, de sete. Până acum, mai multe vinuri din aceasta gamă jucau în divizia demisec şi e bine că au făcut pasul spre modernitate.

George Mitea este blogger la lucruribune.blogspot.ro.

IDEI ŞI VINURI: Marfă de calitate!

Citit 996 ori Ultima modificare Joi, 22 Octombrie 2015 15:26

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.