Cum şi-a PIERDUT Marte atmosfera

Cum şi-a PIERDUT Marte atmosfera
Evaluaţi acest articol
(5 voturi)

NASA a promis un nou anunţ pentru această lună şi are legătură cu Marte. Agenţia consideră că Soarele, singura stea din sistemul nostru solar, e de vină pentru distrugerea atmosferei pe care o avea Planeta roşie.

NASA a cercetat dispariţia atmosferei de pe Marte cu sonda spaţială MAVEN. Conform primelor cercetări, erupţiile solare au provocat dispariţia unei mari părţi din atmosfera lui Marte în perioada de formare a planetei. S-a ajuns la această concluzie prin patru studii separate, publicate în revista Science, realizate pe baza datelor colectate de instrumentele de pe MAVEN.

Un alt studiu indică o mai mare densitate a oxigenului atmosferic decât au estimat anterior cercetătorii. Măsurătorile din atmosfera superioară marţiană au arătat o rată de difuzare în spaţiu a fluxului de particule ionizate care este accelerată (de 10 ori mai rapidă decât ar fi normal), în timpul unei erupţii solare petrecute în primăvara acestui an. Acest amănunt poate oferi detalii importante în legătură cu mecanismul prin care Marte şi-a pierdut o mare parte din atmosferă şi a devenit planeta deşertică din zilele noastre, a explicat Bruce Jakosky, cercetător la Universitatea Colorado din Boulder, unul dintre coordonatorii acestor studii, conform Mediafax. Instrumentele de la bordul sondei MAVEN (Mars Atmosphere and Volatile Evolution) au asigurat o vizualizare a câmpului magnetic marţian, bombardat de jeturi de materie ionizată în timpul acelei erupţii solare puternice, care s-a desfăşurat în martie 2015.

Un al doilea studiu, coordonat de Stephen Bougher, profesor la Universitatea din Michigan, a analizat variaţia de temperatură în funcţie de altitudine, dar şi combinaţii stabile de dioxid de carbon, argon şi protoxid de azot. De asemenea, au fost detectate cantităţi de oxigen mai mari decât estimările iniţiale. Densitatea acestor elemente, la o altitudine de aproape 200 de kilometri, a variat de o manieră importantă la fiecare orbită a sondei, iar asta arată că aceste variaţii ar putea rezulta din undele gravitaţionale care interacţionează cu vânturile solare la altitudini mai joase.

Un al treilea studiu a luat în calcul un fenomen interesant: o auroră boreală de joasă altitudine, la doar 60 de kilometri, foarte asemănătoare cu cele produse pe Terra. Aceste fenomene luminoase spectaculoase sunt provocate de interacţiunea dintre atmosferă şi particulele ionizate de vânturile solare. În final, cel de-al patrulea studiu a analizat norii de praf detectaţi de sonda MAVEN la altitudini care variază între 150 şi 1.000 de kilometri.

Niciun proces cunoscut până în prezent nu poate să transporte astfel de concentraţii de praf la înălţimi atât de mari deasupra solului, explică oamenii de ştiinţă, care au exclus posibilitatea ca sateliţii lui Marte să fi acţionat ca sursă a forţei de atracţie pentru acei nori de praf, ţinând cont de mărimea şi distribuţia acestor particule fine. Sonda MAVEN este dotată cu opt instrumente ştiinţifice, inclusiv un spectrometru de masă pentru a determina structurile moleculare ale gazelor atmosferice şi cu senzorul SWEA (Solar Wind Electron Analyser). Aceasta a fost lansată pe 18 decembrie 2013 şi s-a plasat cu succes pe o orbită a planetei Marte în septembrie 2014.

Citit 1252 ori Ultima modificare Vineri, 20 Noiembrie 2015 14:24

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.