Tirania semănatului… non-agricol

Tirania semănatului… non-agricol
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Ca…

De la primul strigăt, de la primul gest, de la primul zâmbet pe care îl schimonoseşti în maternitatea în care ai văzut lumea şi ai respirat primul aer, ştii cu certitudine că nu îţi aparţii.

„Vorbeşti ca maică-ta”, ai să auzi tot restul vieţii. „Urli exact la tac’tu, când se supără că nu îşi găseşte lucrurile!”. „Te porţi ca bunică-ta, de parcă ţi-ar fi lumea datoare cu ceva!”.

Cu alte cuvinte, că îţi place sau nu, nu ai să auzi niciodată că eşti la fel de generoasă ca mama, talentată ca tata şi inspirată ca bunica. Nu, la tine în ADN, ca şi în oraşul Caracal, s-a răsturnat căruţa cu proşti şi defecte, de care înaintaşii, apropo, aveau toate motivele să fie mândri.

A cui sunt eu?

Nu este tocmai clar când lucrurile au început să mi se întoarcă împotrivă. Să fie în momentul în care, pe la vârste mici ca numerele de la mănuşi, tropăind pe tocuri de 10, reuşeam să nenorocesc de praguri toţi pantofii buni ai mamei?

Am fost privită cu un uşor dispreţ: „Nu ştiu pe cine moşteneşti, dar pe mine sigur nu!”, mi-a zis cu un aer superior varianta mea mare şi reuşită. „Ce?”, am articulat neîncrezător, moment în care mama chiar s-a îndoit profund că nu am fost schimbată la naştere, doar ea nu adusese pe lume un copil atât de prost şi care mai şi vorbea cu accent moldovenesc! 

Dragostea de principii

M-am străduit să par inteligentă, poate-poate scoate cineva mărgica şi zice că am aerul intelectual al tatălui meu. Un timp, strategia a ţinut, dar, mai apoi, ca şi Blaga, de la o vârstă am început să vorbesc.

Spre deosebire de el, eu nu aveam lucruri memorabile de spus, dar răcneam exemplar, la concurenţă strict în familie, cu vară-mea. Care verişoară Andreea reuşea, după ce crăpa în ea un pumn de ardei iute, să îl bată şi pe Tarzan la capacităţi vocale, darămite pe mine, care nu ţipam decât dacă simţul dreptăţii îmi era provocat peste măsură. „Cum să mă îmbrac în rochiţă, dacă nu este călcată?!? Roooooaaaah” …un copil principial, de altfel, aş zice în apărarea mea. 

Talentele vin şi trec

Am fost asigurată, în repetate rânduri, că am talent la călcat. Sunt extrem de mândră de asta, bunica călca tot ce prindea mânecă în Brainconf, aşa că se explică cum de le ştiu cu fierul şi temperaturile.

Anii au trecut, iar eu nu m-am dezminţit: de călcat mă lăsasem pentru că descoperisem că rufele, odată bine întinse pe frânghie, arată ultra, dar alte talente se lăsau aşteptate.

La scris nu trebuie să fii scriitor ca să fii talentat, la gătit este suficient că Google ştie multe reţete, curăţenia se face oricum - dero să ai, la modă degeaba te pricepi dacă nu ai bani de aruncat pe boarfe, sporturile de societate sunt la fel de inaccesibile fetelor şi femeilor ca acum 100 de ani, aşa că degeaba aş fi moştenit vreo aplecare în direcţia asta. „Ai putea să îţi schimbi coafura”, mi-a sugerat candid F., după ce a ascultat răbdătoare jumătate de litanie. Asta da idee!

De-al lui… de-a ei…

Atributele fizice sunt cele care îmi dau siguranţă: deşi… am în continuare principii (vocale), fac mâncare cu text, usuc rufele şi nu le mai calc, dăruiesc (dar nu uit să aştept la schimb), sunt lucruri care mă asigură că totuşi fac parte din familia mea.

„Ai părul lui tac’tu”, mi s-a zis, iar tata, de sub chelia deasă şi extrem de cultivat-intelectuală, a aprobat. „Eşti sportivă ca maică-ta”. Altă bilă albă (numai eu ştiu cât mă străduiesc să par sportivă, în adâncul sufletului meu sunt un copil obez, care mănâncă doar dulciuri, bea cafea, se spală cu multă Cola, înghite E-uri goale şi fumează ca porcul).

Băiatu’ lu’ mama

Dacă este adevărat şi calităţile au tendinţa să sară o generaţie, atunci copilul pe care aş putea să îl fac ar fi absurd de simpatic. Lucru care da, nu poate decât să mă bucure, pentru că ar avea şi el, săracu’, momentele lui de mare jenă, când ar trebui să mă prezinte: „Doamna cu sandale verzi, care ţipă? Nu, nu e soră-mea…”. Pariu că aşa o să zică?

Ce, nu aţi mai văzut copii adoptaţi direct mari şi plătiţi să spună ce trebuie? Sunt cele mai iubite progenituri…

Citit 919 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.