Ne adunăm în jurul lui nea Ion şi-l ascultăm. El stă pe prispa din lut şi-şi aduce aminte. Cât timp a "stat" el în  Siberia, nimeni nu s-a mai ocupat de cele trebuincioase ogrăzii. Prispa-i mâncată de vreme. Prin pământu-i spălat de ploi, ca un argument că fiinţa nu poate fi distrusă niciodată, se văd foarte multe buruieni, printre care şi paie de grâu în diferite faze ale creşterii, coacerii, căderii, uitării şi întoarcerii la început. Nea Ion mângâie un pai de g ...

Când viaţa-i odihna cea repede-a morţii şi moartea-i cea umbră eternă a vieţii... ce taină mai caut prin spatele porţii? ce sper să mai aflu-n desimile ceţei? ce preţ să mai pun pe sfârşit, pe nirvană, când veci şi real este golul din cană?   Bat cer şi pământ...oare cine deschide când zei şi apostoli îmi scurmă prin blide, când sfinţi diplomaţi îmi înfulecă grâul şi visului meu îi pro/pun prea des/frâul? de ce să conjug a muri şi a duce când viii scobesc ...

Primele săptămâni de recluziune în Siberia îl conving pe badea Ion că nu-i nici o şansă de scăpare  din ceastă "libertate" cu zăpezi enorme şi friguri năucitoare. Unde să fugi când geru-i de minus cincizeci de grade? Când foamea te transformă în umbră? Cui să te plângi când alde Alioşa cu pufoaică şi căciulă şi pâslari şi mitralieră sunt gata oricând să te facă sită, numai să nu-ţi ia locul în "calitatea" pe care o ai, dacă te scapă de sub control, dacă ...

Aici nu-i "acolo", aici nu-i "atunci"... aici, cuvioşii mănâncă porunci, pe frunte-s păduchi şi pe capră-s mojici, balanţa-i de sanchi, ştiutu-i la ghici!   Şi trupuri şi suflete-s prinse-n mezat, şi se dă ce nu e şi se ia ce nu-i dat... aici, descântarea-i bolnavă de gâlci, şi mintea şi noima-s pe roată de bâlci!   Aici...(peste tot, până şi prin gunoi)... se plodesc şi se scurg judecăţi de apoi... aici, chiar şi plânsul se face de râs, şi arcuşul e-un mort su ...

Nişte slugi superioare şi gradate îl mobilizează pe badea Ion Manole să  lupte (alături de germanii lui Hitler) împotriva Marelui Război de Apărare a Patriei. Slugile-s la bunul plac şi la ordinul mareşalului Antonescu. De partea cealaltă, tovarăşul Stalin taie şi spânzură, nu ocoleşte nimic, nici măcar pe cei nevinovaţi nu-i lasă în pace. Badea Ion pleacă din Rădeşti, de pe coasta-nclinată în jumate de unghi drept, aflată pe partea stângă a pârâului Trifa când ...

Moto: "de plânsul cui ajung cariatide?!...              pe ţeava puştii, gloanţele se sting,              iar în cutii poştale ruginite,              perfect se surpă ultimul paing"                                               (anonim folk)   În colţul cu paingi, singurătatea s-a sinucis prin spânzurare... (oooooooo, nici măcar singurătate nu mai am, nu mai are)!   Uite-aşa atârnă cu limba scoasă ...

Sigur că da!...Cum spuneam, la întâlnirile pensionarilor în diferite locaţii oficiale, se mai găseşte câte unul cu capul gol şi cu buzunarul plin, care strică fluturi cu lopata, sfărâmă licurici, hăcuieşte libelule, ademeneşte şi terorizează irisuri de păpădie...(pe scurt, în cinci cuvinte, îşi suflă mucii în fasole (cum zice românul mucalit)...Sigur că da!...Iată, e sâmbătă, e seară, e frumos,...e la Liceul 3. Unul câte unul (mai rar doi câte doi), vârsta a tr ...

Stăm în centrul copilăriei, pe marginea drumului care duce unde nu am fost niciodată... (suntem şi mulţi, şi proşti, şi deştepţi, şi mărunţi, şi băieţi pişicheri, şi fete fără pată)... stăm şi (ne) căutăm noduri în papură, şi toţi avem (în palme, pe glezne şi pe frunţi) scrisori de dragoste şi de singurătate, dar şi scrisori de acreditare în râpile umplute cu secrete şi minunăţii nenumărate... (şi acum mai aud cum privighetoarea îşi ascute viersul de ...

Pe bună dreptate, după cum comentează puţinii deştepţi ai Pământului, copacii şi pensionarii constituie ultima linie de apărare şi de salvare a Liniştii şi a Respectului aflat, vezi bine, pe cale de dispariţie. Nu-i cazul să repetăm ce s-a întâmplat şi se întâmplă cu pădurile, ce a fost în stare să facă "homo sapiens" din verdele fost dominant, fără de care nu se poate. Şi, tot la fel, ce a făcut şi ce face (mai tânărul şi mai "inteligentul" nostru contemporan) ...

Cu mâinile uscate văd salcâmii cum plâng şi strâng secunde şi vrăbii de pe jos... zici că-s vioare... nu-i aude nimeni din susul strâmb, amarnic, indiferent, vârtos! Vioare multe, singure, lăsate-n vibrarea noastră... (proastă şi rea)... de lutieri sfărmaţi (şi ei) să nu mai îndrăznească să toarne-(n gât şi-n suflet de lebede) tăceri! Vibrarea noastră-i ruginie-n toate, câte mai sunt (de-a valma) în josul mocirlos... şi lebedele cântă, vor să plece din ist vaca ...