Ion Zimbru

Ion Zimbru

O mare de cerneală şi un munte de cretă (pentru Viorica Prihor, de la Romică)

Luni, 09 Septembrie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Moto: "şi mai cred că se mai poate             (cu iubita-n ochiul stâng)             să mă satur de păcate             şi să plâng, să plâng, să plâng"                                    (Iolanda Cremene)   Eşti frumoasă numai lângă mine, pururea flutură violetă... încă mai am o mare de cerneală şi un munte de cretă, să-mi scriu memoriile pe aripile tale, şi pe zăpadă să scriu, şi pe drum, despre z ...

Căprioara neagră, literatura română şi piticul hain (III)

Luni, 09 Septembrie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Da, iată, vine profesoara. Vine căprioara neagră. Vine Geta Teodoru. Aşa cred toţi colegii mei. Dar eu nu cred că vine. Eu cred că pluteşte. Că sare din piatră în piatră. Din stâncă în stâncă. Din poet în poet. Iat-o, e aproape de poarta şcolii. Toţi o salută încolo şi încoace. Oferă respect. Şi impune respect. Eu sunt în urma ei. Eu nu stau în blocul cămin. Stau la gazdă, pe strada Libertăţii 63. Nu suport internatul. Că-i hărmălaie din aia, cu tupeu. Nu din a ...

Maria dăunează grav sănătăţii (curs de terapie intensivă)

Sâmbătă, 07 Septembrie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Moto: „de când nu mai ştiu de maria,             bat zilele paşii pe loc…             mă uit la icoana-i şi-mi spune             să tac, să pun lemne pe foc”                                              (Iolanda Cremene)   Maria, rază perpendiculară pe diametrul sufletului meu, mi-a desenat pe geam lumină chioară, să nu văd calea către Dumnezeu!   Am vrut să-i dau puţină înclinare spre ochiul u ...

Căprioara neagră, literatura română şi piticul hain (II)

Sâmbătă, 07 Septembrie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Profesoara neagră (ce corp didactic năucitor) nu-mi respinge textul cu pretenţii de operă literară. Textul se numeşte "Ea". Textu-i foarte naiv, dar nu-i neserios. "Ea" este o înşiruire de versuri în stil clasic, o simplă adunare de verbe banale lângă o droaie de adjective/epitete din categoria "cocoş". Ea, căprioara neagră, primeşte textul, îl citeşte o dată, de două ori... (cred că o face la modul zeflemea)... îmi zice/mă roagă să-l las la ea până a doua zi. Sigur c ...

Toată viaţa şi toată moartea (despre camelii)

Vineri, 06 Septembrie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Toată viaţa, se pregăteşte de plecare... (crezi că nu se mai întoarce niciodată)... şi nimeni nu-i dă nici o atenţie, dar fiecare zice: ducă-se naibii, e o traviată!   Toată viaţa, cultivă şi îngrijeşte camelii... (crezi că-i florăreasă oarecare, in/discretă)... nimeni nu-i dă un strop de apă, dar şuşoteşte: ducă-se naibii, e o violet(t)ă!   Toată viaţa, îşi drege glasul şi cântă până dincolo de cer, până dincolo de uimire... duşmanii şi duşmancele cl ...

Căprioara neagră, literatura română şi piticul hain (I)

Vineri, 06 Septembrie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Am cincisprezece ani în carne şi-n oase. În suflet nu ştiu câţi port. Cică sufletul n-are vârstă, nu se măsoară în unităţi cunoscute bipedului cu şi fără cap. Ea are douăzeci şi cinci. Şi-i foarte frumoasă. Şi profesoară de limba şi literatura română. Nu-i frumoasă ca o stea de cinema, să zicem. Are distincţie. Are eleganţă. E înaltă. E trestie, sigur. Ori, poate, a fost trestie în altă existenţă. Şi i-a plăcut aşa de mult, încât a rămas trestie. Sau zi ...

Naufragiu în strâmtoarea Carotidă (scrisoare de discreditare)

Joi, 05 Septembrie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Moto: "m-am lovit de puncte strâmbe (geamanduri plutind aiurea)             şi mi-au des/cântat sirene între Scylla şi Caribda             şi pe ultima galeră (am rămas) să-mi fie cripta...             când am vrut să tai catargul, mi s-a înfrunzit securea"                                                                    (Iolanda Cremene)   Corabie cu pânze de păianjen/ am fost î ...

Un iepure, o roată de răsărită şi oleacă de somn

Joi, 05 Septembrie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Stau culcat cu ochii la cer, în hectarul de răsărită. Beţele în capătul cărora-s roţile cu seminţe mi se par foarte înalte, parcă-şi sprijină galbenul direct de bolta care desparte totul de nimic, totul de tot, nimicul de nimic. Blestemul pământului sau blestemul iubirii (sigur, trebuie să-i mulţumesc lui Ion al lui Liviu Rebreanu) nu (mai) lasă nici un nor să se apropie de tarla. Se aude cum totul se usucă. Se aude cum trosneşte şi cum scârţâie şi cum pârâie şi cum ...

Mai bine mă făceai fântână (cerere de iertare)

Miercuri, 04 Septembrie 2013 00:00 | Publicat în NEC PLUS ULTRA
Moto: "fumez şi beau pe datorie...             (să mă ia naiba de tâmpit)...             vom fi (în viaţa următoare)             eu - gaz metan... şi tu - chibrit!"                                        (Iolanda Cremene)   Mamă, mai bine mă făceai fântână, să aibă unde veni îndrăgostiţii şi însetaţii şi ulcioarele mână de mână, unde să-şi facă vrăbiile cuiburi şi să cânte când vine o fată ...

Ca şi cum ar intra în sâmburele sufletului meu

Miercuri, 04 Septembrie 2013 00:00 | Publicat în Divina Tragedia
Aşa trebuia să-i fi spus, dar mereu am uitat. Aşa trebuia să-i fi spus, dar nu ştiu de ce uitam totdeauna, când venea. Când venea, îmi lua minţile. Şi venea în fiecare secundă. Acum, nu mai vine. Nu mai vine, însă îmi aduc aminte ce trebuia să-i fi spus. Aşa trebuia să-i fi spus: "Dimineaţa, după ce (mi se) deschid ochii, cu faţa spre răsărit (spre răsăritul meu) îmi fac semnul crucii (crucea mea) şi îi mulţumesc celui de Sus (ori de Jos, că-i tot Una) pentru că m- ...
Pagina 635 din 746