Nu ştiu dacă vă mai aduceţi aminte când l-am întâlnit pe soldatul Bacovia şi că eraţi şi dumneavoastră acolo, domnule colonel Oarecare. Dacă vă mai amintiţi, eu râdeam homeric şi gândeam cam aşa, v-am mai spus-o: de la facerea lumii până la vânzătoarea de lozuri, în afară de poezie, nu se (mai) petrece nimic! Nu ştiu dacă vă mai amintiţi când l-am întâlnit pe soldatul Eminescu şi că eraţi şi dumneavoastră acolo, domnule colonel Oarecare. Dacă, totuşi, vă a ...

Moto: „statuile coboară de pe soclu             şi bat la uşa noastră, desperate…             noi le privim, apatici, prin monoclu,             plângându-şi lunga lor singurătate”                                               (anonim folk)   Stai mai încet şi dă-te mai încolo... vreau să te văd cum te-am visat, să nu mi se pară că te grăbeşti şi că am ajuns la pomul lăudat!   Desigur, nu c ...

Sigur că da! Nu ştiu pe unde, nu ştiu când şi nu ştiu cum intrase în odaie, printre cele banale şi multe şi simple substantive mărunte. Şi cânta. Nu cânta foarte tare, dar nici foarte încet. Cânta foarte clar. Cânta de sfărâma liniştea sufletului meu adormit, dar şi liniştea sufletului tău treaz. Şi pe frunte îţi alunecau şi îţi cădeau visuri, parcă nici Dumnezeu nu voia să tulbure atâta frumuseţe devastatoare, parcă nici Dumnezeu nu mai voia să ia ce a dat din ...

Moto:  "se surpă dorul... marginile lumii             (menghine reci) s-apropie de mine...             iar vine toamna, iarăşi mor salcâmii,             dar panta rhei tot panta rhei rămâne"                       & ...

Fata, adică femeia 2, ce să zică? Dă din cap/uşor în sus şi-n jos, în semn de aprobare. Ar da şi din mâini, da-s ocupate cu zarzavaturi. Iată-le, se opresc. Să se hodinească, cică. Se opresc din mers, nu din turuit. Femeia 2 începe direct cu luna de "mere": "Eu, după ce m-a luat omul, ne-am dus cu luna la neamuri. Ne-am distrat, am făcut rachiul, al meu s-a îmbătat ca porcul. Şi, în halul ăsta, ce să mai poată? I-am făcut nişte morală, iar el mi-a promis două luni dup ...

Întâi, o aude...(nu-i gata s-o vadă, n-o ştie, aşteaptă, mai are)... i-adâncă şi-i naltă... grădină-i, pârloagă-i, himeră-i, departe-i, aproape-i secunda în care se suie-n lumină şi-ncepe să plângă?! O vede, o soarbe... (începe să-i afle izvorul, vărsarea, sfârşitul)... şi-ntreabă: ai fost la-nceput? şi eu sunt la-nceputul (de alt fel) al meu?... când eram fără tine, a fost mai târziu? ori a fost mai degrabă? Dar ea nu răspunde... îl trece încolo, îl trece ...

Femeia 1, cam gâfâind supt povara sarcinii leguminoase şi într-un stil vecin cu delirul verbal, povesteşte cu lux de amănunte cum i s-a pregătit, cum i s-a declanşat, cum i-a evoluat şi cum i s-a operat o boală în aprilie, anul acesta: "Fato, s-auzi şi să nu crezi prin ce-am trecut, ce mi-a fost dat să trăiesc şi să păţesc, fiindcă defecţiunea asta mi se pregătea de mult, de dinainte de a începe, simţeam un fel de crampoane la glezna stângă şi un soi de înţepături d ...

Strada pe care merg (înainte de a scrie acest text) nu-i lungă. E aproape scurtă şi-şi trăieşte amarul între Traian şi Coşbuc. Şi-i alcătuită dintr-un şanţ lat şi adânc pe mijloc. Pe marginile sale, mormanele de pământ suie şi coboară câte o cărăruie strâmtă şi periculoasă ca serpentina de alambic. Pe maluri şi prin groapă, răspândiţi strategic şi cuprinşi de lenea specifică puturosului convins că "merge şi aşa", stau sprijiniţi în lopeţi "muncitorii" ad ...

Moto: "nisipul creşte ajutat de lună,             se rup iluzii, se destramă funii...             şi râd şi plâng deştepţii şi nebunii,             privindu-ne cum ardem împreună"                          ...

  Moto: "nisipul creşte ajutat de lună,             se rup iluzii, se destramă funii...             şi râd şi plâng deştepţii şi nebunii,             privindu-ne cum ardem împreună"                       &nb ...