În noul ghid turistic, futuristic și fripturistic al României, la pagina dedicată Brățărilor de Jos, ar trebui să existe un capitol special cu titlul "Ne-am ars amatoria", în care să fie scris așa: "Pe vremuri, această țară era alintată Olanda. Ea se află în Europa, la dacu-n paznic. Numai că paznicul ăla nu este mereu la serviciu, chiar dacă este angajat la un muzeu în care e de presupus că sunt expuse lucruri și opere de valoare. Desigur, valoare inestimabilă. Ca-n multe alte țări, vizitatorii care nu se mulțumesc cu banala admirație pasageră si dezinteresată vor mai mult, chiar dacă pentru asta se văd nevoiți să fure. Ceva similar s-a întâmplat și în celebra noapte a dispariției tezaurului dacic al României, cunoscută și sub denumire de "Noaptea, ca hoții, muzeelor!"
Fiind noapte, uneori se mai ia curentul electric, din varii motive. În acea noapte, directorului muzeului din Assen i s-a luat nu doar curentul, ci i s-a stins și lumina din tărtăcuță. Întrebat fiind de ce n-a asigurat pază umană non-stop, cum era prevăzut în contract, directorul muzeului, Harry Tupan, a răspuns că un paznic ar fi fost în pericol, dacă ar fi fost prezent în momentul exploziei și al furtului. Are dreptate și olandezul ăsta gânditor. În acest moment, mă număr printre bipezii răvășiți și depășiți de situație. Practic, mă simt aidoma unei ființe așa-zis umane, care ar fi tentată să creadă că Academia Olandeză ar trebui să-i tragă la răspundere pe cei care au introdus abuziv în DEX-ul lor cuvântul "paznic". Pentru că, potrivit spuselor directorului muzeului din Assen, "paznicul" e o licență poetică sau, în cel mai bun caz, o categorie socio-profesională alcătuită din olandezi care se angajează la muzee, ca să aibă de unde să plece acasă, înainte de lăsarea întunericului. Și mă refer inclusiv la întunericul care a luat locul neuronilor greu încercați ai lui Harry Tupan. La urma urmei, ce Doamne iartă-mă să faci la muzeu, noaptea, în afară de a moțăi, în așteptarea deflagrațiilor nocturne? Te plictisești de moarte, chiar și când ești viu. Că dacă rămâi la muzeu când se comit jafuri, poți muri ca prostul.
* Celebrul Stegar Dac a pus iarăși pe jar autoritătile din Capitală. Ieri, s-a urcat, din nou, pe clădirea Universității București. Nu se știe ce voia, însă a amenințat că se aruncă în cap, fără coif.
⇒Alte babe care ard, aceeași țară care se piaptănă
*Precizare: Materialul acesta este un pamflet şi trebuie tratat ca atare. Informaţiile prezentate pot sau nu să fie adevărate. Conținutul este proprietatea cotidianului "Viaţa liberă". Toate drepturile rezervate "Viaţa liberă".
