Vă mărturisesc că n-aș vrea să fiu în pielea lui Donald Trump, în această perioadă. Sau, cum frumos spune românul empatic și compătimitor, numai Trump să nu fii, zilele astea! Presa românească a urmărit evenimentele geo-politice din lume, cu sufletul la gură, mai ales după ce Donald Trump a anunțat că se va întâlni cu Putin, în Alaska. Ce anume vor cei doi să discute în Alaska? Judecând după reacția tăioasă a lui Nicușor Dan, înclin să cred că, sub acoperirea mediatică a unor presupuse negocieri de pace în Ucraina, cei doi vor să extindă Festivalul Zemii. Să facă din zeama primordială moldovenească a Maiei Sandu un eveniment de amploare planetară. Practic, o zeamă strategică, din care să se adape toată lumea însetată de experiențe noi. Relevante în acest sens sunt știrile apărute în presa românească, în care Nicușor Dan a luat atitudine, ca un adevărat bărbat de stat. Iată doar un exemplu: "Nicușor Dan îl pune la punct pe Donald Trump: Pacea nu se poate decide fără Ucraina la masă. Înaintea discuţiilor din 15 august, din Alaska, dintre Trump – Putin, preşedintele Nicușor Dan îl avertizează pe liderul de la Casa Albă să ţină cont de faptul că nici o pace nu poate fi decisă fără ca Ucraina să fie la masa negocierilor."
Se cunoaște că Festivalul Lupilor și Festivalul Zemii, la care a fost părtaș, l-au călit pe Nicușor Dan, inclusiv pe partea politică a virtuților sale. Altfel nu văd cum a putut Nicușor să bată cu pumnul diplomatic în masa de la Cotroceni și, de ce nu, să ia taurul politicii mari de coarne. Trump chiar merita o lecție. Primul dispus să i-o ofere a fost Nicușor Dan, recent trecut prin experiența dură și aspră a uner evenimente precum Festivalul Zemii. Vorba lui Iohannis, a trebuit să se întoarcă Nicușor din drumeție, ca sa se așeze lucrurile, negocierile și geopolitica planetară pe făgașul onest și sustenabil. E cam ca atunci când, după o petrecere, în scenă intrăzeama de varză care curmă păguboasa mahmureală. Nu știu dacă Donald Trump a înțeles ceva din ce-a vrut Nicușor Dan să-i transmită, însă asta deja nu ne mai privește. Treaba noastră este să stăm cu ochii pe Bolojan, să nu-i treacă prin cap să ne taie și zeama de varză sau să ne raționalizeze gogonelele. Și mă refer, desigur, la gogonelele sustenabile.
