Taie... dacă ai curaj, dacă vrei să vezi cum tace,
dacă vrei s-auzi cum piere, dacă vrei tu să rămâi
pân-la urmă, până unde crezi că-ţi susură norocul
de-a fi primul care pune pasu-n capătul dintâi!
Taie... dacă eşti viteaz, dacă poţi înfige raza
ochiului tău fără spaimă-n cest principiu delicat,
dacă vrei să fii stăpânul unic al singurătăţii,
să fii rostul care şterge dâra stelelor când cad!
Taie... dacă nu-i urât şi nu-ţi pare criminală
toată ceastă încercare de-al mişca pe dracu-ghem,
de a trece pe răbojul trist şi sigur al uitării
scrijelirea salvatoare, ultima, ca un blestem!
Taie... dacă nu-i frumos... taie, chiar şi dacă doare,
chiar şi dacă se cruceşte cel necunoscut celest...
fă curat, sfărâmă, şterge... şi adună, şi aprinde:
holocaustul stă-n purul şi-n scăderea fără rest!
