* Cine nu-și cunoaște istoria instrumentelor muzicale și valoarea lor de întrebuințare culturală riscă să repete în garaj sau, și mai grav, să cânte la altă masă.
Nu știu cine a spus bazaconia asta cu valoare de proverb, însă bănuiesc că, în momentul zămislirii ei, autorul era la o petrecere de nuntă cu dar, sau poate, la fel de grav, la o cumetrie mai de Doamne-ajută! Dar să știți că n-a fost chiar departe de adevăr. Adică, ceva-ceva știa ăla care s-a exprimat în halul ăla.
Experții UNESCO s-au reunit pe 8 decembrie la New Delhi, în India, în cadrul celei de-a 20-a sesiuni a Comitetului interguvernamental pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial. Printre practicile si tradițiile care ar putea fi incluse în patrimoniul cultural imaterial al umanității se numără și meșteșugul românesc al interpretării la cobză, potrivit site-ului UNESCO.
Mi-ați putea spune c-au înnebunit salcâmii, că s-au țâcnit mestecenii, iar arțarii nu se simt nici ei prea bine. Nu vă contrazic. Numai că inițiativa celor de la UNESCO trebuie luată în serios, asa cum ei înșiși l-au luat în serios pe Arafat, când, cu vreo patru ani în urmă, l-au auzit pe șeful DSU spunând la o televiziune de casă de asigurări de sănătate că "reputatul și îndrăgitul artist interpret Tudor Gheorghe e răcit cobză."
* Într-un articol de presă destul de laborios se spune, cu nedisimulată prețiozitate, că Guvernul lucrează la proiecția bugetului pe 2026 și că același Executiv trudește cu meticulozitate și scrupulozitate ieșite din comun la ordonanța cunoscută sub numele de "OUG trenuleț", un pachet annual de măsuri fiscale și bugetare, printre care și "un val de înghețări".
Așa de mult preț se pune pe ludicul vieții economice, sociale și fiscale și pe diminutivare, încât românii chiar meritau ca, de sărbători, să li se amintească bucuria de a primi încă un TRENULEȚ.
Doamne-ajută sa fie "OUG trenuleț CFR"! Că poate dă Domnul și întârzie trenulețul ăla, așa cum fac toate cele ale Cefereuţului. Diminutivul ar trebui ridicat la rang de brand de țară. Sau, măcar brănduleț de țărișoară. Dacă tot avem un Nicușor, o ordonanță trenuleț, de ce să nu-i spunem și lui Bolojan "Iliuță"?! Asta și vor românașii, sărăcuții de ei!
