Motto:
"atâtea chipuri: linişte-n văzduhuri,/ în flori de câmp, în pietre, în altare.../
cu ochii stinşi, dar fără să se-ntoarcă,/ ajunge iar în punctul
de plecare" [Iolanda Cremene - ("Despre Lumină")]
(!) şi mă vedeam pe mine uitându-mă la mine,
în spatele oglinzii, terorizat de zei,
mă perforau ecouri şi fulgere străine
din infinitul răsturnat în ochii tăi (!)
(!) se năruie oglinda... şi zeii intră-n stânci,
cresc aripile tainei şi putrezeşte cina...
ce negură se lasă de-acum tocmai atunci...
sunt iarbă până unde a ostenit lumina (!)
