(!) bună dimineaţa-i bună/ chiar de pare cum că nu-i,
chiar de pare cum că tace:/ tu-i tăcerea toamnei, tu-i (!)
(!) este bună dimineaţa/ când tăcerea din gutui
zice toamnei că-i adâncă:/ tu-i adâncul toamnei, tu-i (!)
(!) este bună dimineaţa/ când mă pierd haihui-haihui,
printre sus/urile toamnei:/ tu-i înaltul toamnei, tu-i (!)
(!) bună dimineaţa-i bună/ când ajung la geam să spui
ce să fac în toamna ceasta:/ tu-i mirarea toamnei, tu-i (!)
(!) ce să fac în toamna ceasta?/ gust şi-mi pare amărui
chiar întâiul de răpciune:/ tu-i amarul toamnei, tu-i (!)...
(!) dulce mi se pare moartea/ când mi-i viaţ-a nimănui
şi nimica nu se pierde:/ tu-i mormântul toamnei, tu-i (!)
