(!) aseară n-a putut să vină,/ s-a-mpiedicat de un sărut
indiferent cât luna plină/ şi şmecher cât un crai zălud (!)
(!) s-a-mpiedicat, şi-a rupt piciorul,/ visul şi ultimul noroc...
m-am resemnat cu binişorul/ şi-am început chiar să mă rog:
dă-i, doamne, numai sănătate,/ poate să vin-oricum, oricând,
am sărutări nenumărate/ şi-o grămăjoară de pământ,
am numai pace şi iubire/ pentru plecaţi, pentru veniţi...!...
veniţi, plecaţilor, dau ştire:/ v-aşteaptă treizeci de arginţi,
o şoşotire-ntr-o grădină/ care a fost ori nu a fost
când se dădea numai lumină/ celor cu moartea pe de rost,
când nu era vro veşnicie,/ nici de sfârşit, nici de-nceput...
era(m) doar eu... tu... mie... ţie.../ (în)distanţaţi de sun sărut (!)
