Moto: „se aglomerează lacrimi/ între cer şi infinit
orbul mângâie distanţa/ de la pâine la cuţit”
(Iolanda Cremene)
hai lunga mea singurătate/ hai blânda mea deşertăciune
să ne întoarcem cât mai este/ la miazănoapte miazăzi
să rostuim eternitatea/ să facem clopotul să sune
de îndurare pentru ziua/ în care totul va pieri
hai lunga mea deşertăciune/ hai blânda mea singurătate
suntem pe ţărmul unei clipe/ în care totul a pierit
ne cer zăpezile moldave/ şi mahalalele uitate
în care luna şi ţăranul/ respectă băţul de chibrit
