Odată cu Luna (la mormântul mamei Mariţa Tanasă, fie-i Ţărâna uşoară!)

Evaluaţi acest articol
(7 voturi)

Se-ntoarce acasă odată cu luna,

s-aşează pe prispa de cimbru bătrân -

ce apă adâncă mai are fântâna

şi-n ciuturi ce lacrimi cu miros de fân!

Îşi şterge obrazul cu palma curată,

priveşte pe drumul de dinspre copiii,

dar nici o scrisoare nu vine la poartă -

ce mare e luna în ochii pustii!

O candelă veche începe s-aprindă

în colţul păzit de-un păianjen secret,

sărută icoane-agăţate sub grindă,

încet, mai încet, mai încet, mai încet!

Şi pleacă de-acasă odată cu luna

s-aducă nectar pentru flori de caişi -

pe urmă, în flăcări rămâne fântâna

şi-un cântec de greier cu ochii închişi!

Citit 6842 ori Ultima modificare Miercuri, 29 August 2018 18:16

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.