(!) doamnă-mbătătoare dulce MĂTĂCIUNE,
te aştept – de-o viaţă – să ajungi la poartă
măcar o secundă – numai tu-(mi) poţi spune
dacă este VIE sau dacă e MOARTĂ
greaua mea UITARE tocmai de ATUNCEA,
când eram alături ş-auzeam cum CRUCEA
mă striga pe drumuri ca să nu mă PIARDĂ,
să nu-mi fac din visuri ARTĂ pentru ARTĂ (!)
(!) de ce taci atâta, doamnă-mbătătoare?
tu mai eşti ACOLO, în COPILĂRIE?!
sunt sătul de surda straşnică UITARE –
vino şi mă SMULGE din ce-a FOST să FIE
artă pentru artă, DINTE pentru DINTE,
şi mă du la TINE, tocmai ÎNAINTE,
dincolo de-această TRAGICOMEDIE,
SĂ nu SE MAI ŞTIE...SĂ nu SE MAI ŞTIE (!)
