Făt-frumos...urât din Lacrimi (fără ieşire)

Evaluaţi acest articol
(2 voturi)

Şi umblu...(toată viaţa)...prin ochii tăi adânci!...

şi ce frumos!...nu-i nimeni!...doar eu!...tu unde eşti?...

citesc retine, caut, întreb, ascult...ş-aud

cum torni eternitate şi aşteptare-n ceşti!

Şi umblu...(fără milă)...te rog, vreau să (mă) plângi,

să pot ieşi în lacrimi şi să te văd măcar

în ultima secundă!...hai, doamnă, e târziu...

şi sufletul meu bate din ce în ce mai rar!

Şi umblu!...şi tot umblu!...şi chiar pricep cum ştiu

că astă grea umblare nu are vrun temei...

şi nici sfârşit nu are...cum n-are început...

fiindcă tu, frumoaso, tu eşti în ochii mei!

Şi umbli...(toată viaţa)...mă rogi ca să (te) plâng?!...

ce ochi în ochi!...ce umblet pe spate şi pe brânci!...

tu n-ai nici o ieşire din ochii mei înalţi...

eu n-am nici o ieşire din ochii tăi adânci!

Citit 6535 ori Ultima modificare Miercuri, 20 Martie 2019 16:33

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.