Psalmul Paradoxului Postum (dosarele Z)

Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

M-am întâlnit cu moartea mea/ şi suspina că nu mai poate -

stătea pe gânduri şi cerşea/ - doamne, ce moarte cumsecade!

Cerşea de dragoste şi dor,/ cerşea de foame şi de sete,

dar - când i-am zis că eu nu mor - / s-a-ntors cu faţa la perete

ş-a început să plângă mult,/ ca orice moarte serioasă,

dar - să nu creadă că n-ascult,/ că nu mi-i milă, că nu-mi pasă -

am început să plâng şi eu,/ cu vorbe calde şi aproape

de umăru-i bătrân şi greu,/ de fruntea-i tristă şi de pleoape!!!

Ce simplu-i să te aciuezi,/ să plângi cu moartea laolaltă,

s-o ţii de mână şi să crezi/ că lumea asta e cealaltă,

că sunteţi doi şi că veţi fi/ până atunci - cum scrie-n Carte -

când viaţa vă va despărţi.../ ş-oţi fi străini!!! ş-oţi fi departe!!!

Citit 7718 ori Ultima modificare Marți, 09 Aprilie 2019 17:05

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.