Moto:
„nu-l mai plângeţi pe acela/ care vecinic singur nu-i,
plângeţi-l pe cel ce n-are/ Moartea şi Moldova lui”
(Cezar Ivănescu)
Am două Moldove...şi-s cel mai bogat/ în viaţă şi-n moarte,
am satul în suflet, am sufletu-n sat.../ şi sfinte mi-s toate:
şi gândul, şi visul, şi paşii, şi tot/ ce am şi mă-ndeamnă
să caut (la sudul Moldovei de nord)/ cărarea spre toamnă,
să caut (la nordul Moldovei de sud)/ cărarea spre vară,
să plec, să mă-ntorc, să le văd, să le-aud/ mereu prima oară!
Am două frumoase-mbrăcate frumos/ la deal şi la vale,
şi-ncolo, şi-ncoace, şi-n sus, şi în jos.../ Moldove regale,
cu sabie-n teacă şi ochi voroneţi,/ cu inimă-n care
s-aude albastrul domnesc din peceţi,/ din dulci şi amare
bucoavne descrise pe munţi, pe câmpii,/ cu viaţă şi moarte!...
Am două cărări, două leagăne vii.../ cum spune la carte!
(Din colecţia „Cele mai frumoase poezii rămase tablou”)
