Joi, 25 februarie, ora 14.17. Direcţia de Fiscalitate a Primăriei, sediul central, de la Romarta. Dintre toate ghişeele, doar la nr. 6 sunt 4 oameni la coadă, restul au câte 6-7.
Mă aşez la coadă. După 3-4 minute, funcţionara de la ghişeu îl apostrofează pe cetăţeanul care aşteaptă, cuminte, în faţa mea, să-i vină rândul: „de ce v-aţi mai aşezat la rând? Nu v-am spus să nu se mai aşeze nimeni?”.
Omul încearcă să protesteze: „Da’ de ce?”. „Dumneavoastră aţi mâncat astăzi?”, îl „contrează” funcţionara dând de înţeles că nu te poţi pune cu glicemia scăzută şi lipsa (oficială) a unei pauze de masă.
Omul mai obiectează de două ori şi între el şi funcţionară se încheie un pact din priviri: ea îi va lua banii, cu condiţia ca el să nu mai lase pe nimeni să se aşeze la rând.
Se întoarce către mine şi-mi spune, semi-oficial, cu privirea „milă mi-e de tine, dar de mine mi se rupe inima”, că să mă duc în altă parte.
Nu comentez. Ştiu că nu are rost să te cerţi. Nu faci decât să te enervezi.
Mă apropii de colega ei de la ghişeul nr. 5. „Dumnevoastră aţi mâncat?”, întreb, „ca să ştiu dacă pot sta la rând sau nu”. La privirea plictisit-autoritară a funcţionarei înţeleg că sunt binevenită să aştept la coadă.
Mă zgâiesc în neştire la programul afişat pe geamul ghişeului nr. 4 (tot închis): program de încasări – luni, marţi, miercuri, joi, 8.00-15.30, vineri, 8.00-13.30. Fără nicio pauză de masă.
Alături, „la 6” vine un alt domn, cu o hârtie, probabil o amendă de plătit. I se explică faza cu „ultimul e domnul, nu mai încasez” şi omul protestează: „Păi nu scrie că aveţi pauză. De ce nu puneţi în geam o hârtie cu pauză de masă şi atunci înţeleg şi nu mai stau”. „Se încasează amenzi şi la alte ghişee”, i se răspunde de după geamul termopan.
Omul pleacă din sediu, îl văd pe geam… Mă trezeşte brusc geamul deschis al ghişeului nr. 4. Funcţionara încasează banii. Pare că a mâncat. Chiar îi spune colegei ei că nu toate sunt aşa de norocoase…
Până anul trecut, la Fiscalitate scria pe uşa de la intrare că între 12.00 şi 13.00 este pauză de masă pentru angajaţi. Lumea se enerva, dar în acel timp de o oră, contribuabilii nu mai intrau, iar funcţionarii îşi reglau glicemia.
Acum însă, oficial, s-a renunţat la pauza de masă, iar angajaţii îşi iau mici pauze, aşa „printre picături”, adică la nimereală, chiar şi dacă au în faţa ghişeului oameni care aşteaptă la coadă.
Pentru că stomacul nu prea ştie de decizii din acestea, oficiale. Din păcate, nici nervii noştri.
