Obişnuitul protest al pensionarilor, cu care se învăţaseră de acum până şi cei din PDL, a început, ieri, la ora 11:00. Aceleaşi pancarte, aceleaşi cartoane A4, aceiaşi bătrânei cătrăniţi de hăcuirea pensiilor.
Nimic nou nu apăruse în peisaj, cu excepţia unei mămăligi mari, rotunde şi galbene, trântită la stâlpul porţii partidului, alături de trei murături scofâlcite care trebuiau să reprezinte meniul pensionarului, victimă a guvernării portocalii.
Popularele alimente ameninţau să devină punctul central al acţiunii de protest. N-a fost însă să fie aşa. Nu trecuseră cinci minute de când pensionarii aruncaseră mămăliga învârtită mintenaş pe caldarâm, că din sediul partidului a ieşit avocata Domnica Toader, soţia liderului PDL Mircea Toader.
Cunoscuta avocată din Baroul Galaţi le-a strigat pensionarilor să nu îi mai jignească soţul. Să protesteze, să facă ce-or vrea, dar să nu vorbească urât despre ditamai deputatul, lider de filială de partid şi şef de grup parlamentar al PDL, care, în tot acest timp, se afla în sediu.
„Vă dau în judecată. L-aţi făcut javră, aţi folosit şi alte cuvinte urâte. Am dovezi înregistrate şi dacă nu vă opriţi vă dau în judecată”, a spus tare şi răspicat doamna avocat.
Desigur că ameninţările cu tribunalul nu au făcut decât să agite spiritele şi mai mult, moment în care s-au produs degrabă nişte îmbrânceli, estompate de intervenţia promptă a trei jandarmi vânjoşi.
Istoria a continuat în aceeaşi notă. Mai mult, corzile s-au întins aproape la maxim, când soţia lui Mircea Toader i-a spus unui protestatar furios să o lovească. „Dă, domnule! Haide, loveşte-mă! De ce nu mă loveşti?”, s-a oferit avocata.
Dovada... dovada!
Conflictul de la uşa... partidului n-a durat mai mult de 10 minute, timp în care Domnica Toader s-a îndepărtat de protestatari pentru a le da declaraţii ziariştilor.
„Eu am peste 30 de ani de căsnicie cu acest om şi nu ne-am jignit niciodată. Nu le permit oamenilor aceştia să facă acest lucru. Iar dacă vor continua să o facă, atunci îi voi acţiona în judecată. Deţin dovezi înregistrate şi îi voi acţiona în instanţă”.
„Sunt de acord să protesteze, este dreptul lor, dar trebuie să o facă fără să-i aducă injurii soţului meu. Am tot respectul pentru oamenii în vârstă, unii chiar mi-au fost clienţi, dar trebuie să facă dovada înţelepciunii şi să nu mai jignească”, le-a declarat Domnica Toader jurnaliştilor, după care a urmat o nouă repriză de confruntări cu pensionarii.
Întoarcerea mămăligii neexplodate
Mare parte din acest conflict s-a petrecut în timp ce o delegaţie formată din trei lideri ai protestatarilor se afla deja în sediul PDL, unde oamenii discutau chiar cu Mircea Toader, căruia i se alăturase şi senatorul Marius Necula.
„Am intrat la discuţii în sediul PDL. Ne-am întâlnit cu Mircea Toader şi cu senatorul Marius Necula. Ni s-a promis că de la 1 ianuarie 2011 se va încerca rezolvarea cererii noastre legate de acordarea grupelor I şi II de muncă. Noi nu mai credem însă în promisiuni”.
„Domnul Toader ne-a mai spus că se poate trăi cu pensiile pe care le vom primi, dar noi ştim că pensionarii nu pot supravieţui cu aceşti bani. Să ne demonstreze domnul Toader că se poate trăi cu aceşti bani, iar noi renunţăm la proteste”.
„Până atunci vom continua să pichetăm sediul PDL Galaţi în fiecare vineri, pentru a ne cere drepturile care ni se cuvin”, ne-a declarat Cristea Toader, liderul Alianţei Europensionarilor din Galaţi.
Acesta a susţinut că în cadrul întâlnirii nu s-a discutat despre intervenţia soţiei lui Mircea Toader şi despre ameninţările acesteia la adresa protestatarilor, dar a precizat că în cursul acestei săptămâni liderul PDL i-ar fi trimis o adresă în care susţinea, de asemenea, că se va adresa instanţei dacă protestatarii vor continua să îi aducă jigniri în timpul pichetărilor.
Pichetarea s-a încheiat trist, pensionarii aflaţi pe trotuar nu au mai avut nici măcar cu cine să se certe şi au continuat să bombănească despre păţania cu soţia de parlamentar.
O mână tremurândă a înhăţat un boţ de mămăligă de pe jos şi a privit în zare, iar apoi s-a prefăcut că azvârle cu el după avocată. O altă mână a băgat cuminte tuflitura galbenă într-o traisă alături de cele trei murături, fără resentimente, fără încrâncenare, cu o răbdare demnă de un bunic care merită o bătrâneţe mai liniştită.
