Bun venit din nou în Galaţiul paradoxurilor, al situaţiilor absurde pe care autorităţile şi partidele politice în genere ori (se fac că) nu le văd, ori le tolerează ori de-a dreptul le întreţin.
Ce mai poate fi absurd în politica băştinaşă de iarnă? Să zbori cu elicopterul Ministerului Administraţiei şi Internelor, la Bucureşti, atunci când partidul te cheamă să-i votezi Guvernul dar să nu ai bărbăţia (politică) de a recunoaşte cinstit? Să compensezi însă cu un tupeu cu elice, fără să poţi dovedi concret cum ai ajuns de la Galaţi/Slobozia în Capitală şi mai ales cu ce? Ah, da, trebuie să fie un „amănunt nesemnificativ” în condiţiile în care toată ţara era blocată şi şoferii îmbătrâneau în cozi sau traşi pe dreapta de un utilaj de deszăpezire mai mult mort decât viu! Important este, în acelaşi Galaţi al absurdului, să pozezi în omul cel bun la locul electoral potrivit, adunând ajutoare pentru sinistraţi.
Asta în vreme ce mama lui de paradox administrativ, prefecţii numiţi de partidul, pardon, Guvernul tău în teritoriu raportau „deszăpeziri la hectar” şi drumuri curate ca în palmă? Şi absurd, oamenii „deszăpeziţi” pe hârtie se simţeau în casele îngropate în zăpadă ca în igloo-urile lapone? Şi nu mai vedeau nici soarele pe geam din cauza nămeţilor. Exploziv de absurd este să spui că situaţia generală a scos capul din omăt în condiţiile în care la doar câţiva kilometri, nămeţii erau aruncaţi în aer cu geniştii.
Absurd trebuie să fie să nu poţi afla ce rută să alegi pentru că nimeni nu oferă informaţii, clare, sigure, decât poate la spartul zilei în noapte, când oricum nu se mai încumetă nimeni să plece la drum. Iar până dimineaţă, numai Dumnezeul meteorologilor mai poate şti ce se schimbă.
Iarna devine absurdă, dar nu e vina ei. Paradoxul vine de sus, din politică. Fie ea şi politica deszăpezirii de partid, voturi şi campanie electorală.
