Apele politicii locale se tulbură cu încă o informaţie care poate fi clasificată în zona zvonurilor pe jumătate confirmate: viceprimarul social-democrat Nicuşor Ciumacenco şi inspectorul şcolar democrat-liberal Doruleţ Resmeriţă ar putea candida la funcţiile de primar şi, respectiv, preşedinte CJ Galaţi. Informaţie de completare: cei doi ar candida ca independenţi, cu susţinerea unei grupări, nu neapărat politice, din care să facă parte diverşi politicieni, dar şi persoane neimplicate politic.
Evident că oficial nici unul din cei doi nu a confirmat informaţia. La fel de evident este că actualul viceprimar social-democrat este total nemulţumit de faptul că nu a fost desemnat candidatul USL pentru fotoliul de primar, nemulţumire pe care o împărtăşeşte cu alţi politicieni din PSD dar şi din alte partide. Şi la fel de cunoscut este faptul că vicepreşedintele Organizaţiei Judeţene PDL Galaţi, Doruleţ Resmeriţă, a reuşit să îşi facă destul de mulţi duşmani chiar în propriul partid.
„Nu am declarat niciodată că nu voi candida pentru funcţia de primar, iar dacă voi face aşa ceva, o voi face ca independent. Pe de altă parte, vreau să precizez clar că în momentul în care voi lua o decizie în acest sens o voi face publică”, a declarat viceprimarul Nicuşor Ciumacenco. Cât priveşte relaţia sa cu Resmeriţă, Ciumacenco spune că „suntem buni amici, aşa cum sunt şi cu Mircea Cristea şi Teodor Gheorghe de la PNL, cu Dumitru Ion de la PDL sau cu alţii din PSD”.
„În prezent sunt membru PDL şi nu mi-am propus nici să plec din partid, nici să candidez ca independent la funcţia de preşedinte CJ. Relaţiile mele politice cu Ciumacenco sunt cele pe care astăzi le are PDL cu PSD, dar este posibil ca ele să se schimbe, vedeţi cazul guvernării PDL-PSD din 2009… Recunosc însă că multe din proiectele Inspectoratului Şcolar au avut sprijinul viceprimarului Ciumacenco, inclusiv acordarea de burse elevilor eminenţi”, a declarat Doruleţ Resmeriţă. Totuşi, acesta a catalogat ca pe „o ipoteză de lucru” ideea ca el şi Ciumacenco să candideze independent, susţinuţi de societatea civilă…
Dincolo de imaginea celor doi, atrăgătoare pentru electoratul gălăţean, sătul de vârstele de 69 şi 70 de ani ale candidaţilor la funcţiile importante, tabloul celor temerarilor care încearcă să obţină ceea ce nu au reuşit cu sprijinul propriilor partide poate semăna cumva cu lupta cu morile de vânt.
Până la urmă, după atâtea realităţi triste, precum lipsa de viziune a actualilor aleşi şi lipsa de perspectivă a unora din venerabilii candidaţi deja anunţaţi, poate că Galaţiului chiar îi trebuie nişte demni urmaşi ai lui Don Quijote care să redea urbei cel mai de preţ dar: speranţa.
