Procesul de achiziţii publice din România este unul corupt, relevă o analiză recentă a Institutului pentru Politici Publice (IPP). Problemele sistemului provin atât din plan legislativ, cât şi din incapacitatea statului de a urmări eficienţa cheltuirii banilor publici. Studiul IPP, realizat cu sprijinul Ambasadei SUA la Bucureşti, susţine că nu mai puţin de 91 la sută dintre români consideră că sistemul de achiziţii publice este corupt, fiind influenţat politic.
Una dintre principalele probleme este faptul că informaţiile despre derularea contractelor - şi pe SEAP sunt atribuite anual în jur de 80.000 de contracte - nu sunt disponibile publicului larg într-o manieră centralizată şi uşor accesibilă. Ca exemplu, în studiul citat, este dat contractul referitor la un drum judeţean din Ilfov, care s-a modificat de zece ori, iar valoarea actelor adiţionale (secrete!) a ajuns să fie mai mare decât cea a contractului însuşi.
Analiza IPP a luat în calcul peste 160.000 de contracte încheiate pe SEAP în anii 2009 şi 2010, în valoare de 10 miliarde de euro. Deşi pare foarte importantă, suma reprezintă doar circa 40 la sută din cheltuielile autorităţilor locale şi centrale pentru bunuri şi servicii. Adică mai mult de jumătate din bani nu sunt cheltuiţi nici măcar la nivelul redus de transparenţă pe care-l presupune SEAP.
În perioada de referinţă, circa 5.000 de autorităţi au folosit sistemul, numărul firmelor câştigătoare fiind de aproximativ 20.000. Jumătate din aceste firme şi-au adjudecat câte un singur contract, acoperind doar 10 la sută din valoarea totală a contractelor atribuite. Dacă ţinem cont şi de faptul că o firmă a încheiat în medie opt contracte, rezultă clar că o mică parte din companii sunt practic „abonate” la banii publici. Ca să nu mai existe dubii, analiza IPP precizează că primii 50 de mari câştigători au acaparat nu mai puţin de 20.000 de contracte (câte 400 de „căciulă”, în medie), în valoare de 6 miliarde de euro (60 la sută din total). Dintre firmele gălăţene beneficiare de contracte mari, raportul menţionează Electrica Muntenia Nord şi Vega.
În acelaşi timp, conform ipp.ro, nu există niciun sistem de referinţă pentru preţuri, astfel că apar diferenţe uriaşe la aceleaşi tipuri de produse. Ca exemplu, IPP menţionează că Primăria Galaţi a cumpărat hârtie la un preţ de aproape două ori mai mare (13 lei/top, fără TVA) decât Ministerul Administraţiei şi Internelor (7,58 lei/top).
Mai mult, 62 la sută din totalul contractelor atribuite prin SEAP s-au efectuat efectiv on-line, însă valoarea acestora acoperă doar 14 procente din total, de unde se poate deduce că transparenţa e mare doar la contractele mici.
Concluzia este clară: sistemul de achiziţii publice din România se bucură de un grad foarte scăzut de încredere la nivelul populaţiei. Iar recredibilizarea presupune implicarea serioasă în acest sens a autorităilor locale şi centrale. Trebuie doar ca acestea să vrea!
