Trofeele politichiei gălăţene în 2012

Trofeele politichiei gălăţene în 2012
Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Ca în fiecare final de an, a venit momentul să decernăm, simbolic, Trofeele politichiei gălăţene. N-a fost simplu să-i alegem din alaiul de nominalizaţi pe aceia care, indubitabil, merită premii. În aceeaşi măsură, ne dorim ca premianţii să posede suficient simţ al umorului, înţelepciune politică şi diplomaţie pentru a le accepta. Vă invităm să încheiaţi anul cu zâmbetul pe buze. Să înceapă gala!

Dr. Nicolae Bacalbaşa - Medalia "Catwoman"

Recunoscut ca un mare iubitor de câini, dr. Nicolae Bacalbaşa, preşedintele Consiliului Judeţului Galaţi, a reuşit să se „reabiliteze” în faţa pisicilor prin grija acordată leului de la Grădina Zoologică, şi, desigur, celorlalte necuvântătoare. Şi asta nu e tot! După Revelionul petrecut alături de Cruduţa, Moartea din Carpaţi, Clejani şi maneliştii Vali Vijelie şi Carmen Şerban, dr. Bacalbaşa a apărut, tot la Antena 1, într-o postură pitorească - Spiderman. Îmbrăcat în celebrul costum mulat roş-albastru, cu machiajul de rigoare, cizme, ceas la mână şi o pălărie de paie, Bacalbaşa a întruchipat un Om Păianjen rubicond, la a doua tinereţe, diferit de toate imaginile de până acum ale personajului. Chiar dacă unii au cârcotit, dr. Bacalbaşa a rămas consecvent declaraţiei pe care ne-a făcut-o după Revelionul la Antena 1: „Nu sunt un idiot care îmi schimb modul de a gândi numai prin faptul că sunt într-o funcţie”. Pentru rolul de Spiderman, pentru grija faţă de leu şi dragostea faţă de necuvântătoare, pentru nonconformism, incisivitate şi intransigenţă, îi decernăm dr. Bacalbaşa premiul „Catwoman” şi o dedicaţie muzicală „Who let the dogs out!”.

Primarul Marius Stan - Distincţia "Linguroiul de aur"

Primarul municipiului Galaţi, Marius Stan, a reuşit, în doar câteva luni, să schimbe atmosfera anostă, blazată, înţepenită în care a lâncezit atâţia ani Galaţiul. Oraşul gri, în care nu se întâmpla niciodată nimic, care se uita cu jind la petrecerile publice ale altora, a învăţat se se bucure de concerte, de focuri de artificii, revelioane sau de evenimente culinare record: cel mai mare borş de peşte gătit vreodată la Galaţi, cei 300 de metri de cârnaţi şi tochitura uriaşă, asezonată cu mămăliguţă. Şi tot Stan a oprit nenorocirile care se întâmplau la Cantina de Ajutor Social, unde sute de familii cu copii riscau să se îmbolnăvească ori să moară otrăvite cu alimente stricate. Pentru toate acestea îi oferim simbolic Premiul Linguroiul de Aur. Şi, ca accesoriu, o pereche de cătuşe, pe care s-o mai fluture sugestiv angajaţilor Primăriei care îşi închipuie că sunt de neînlocuit!

Nicuşor Ciumacenco - Trofeul „Pinocchio”

Eu ştiu că numai boul e consecvent, dar nici lui Pinocchio nu i-a reuşit atâta… inconsecvenţă câtă a dovedit, în doar şase luni, Nicuşor Ciumacenco. Pinocchio era o păpuşă de lemn care visa să devină copil, Ciumacenco a fost un viceprimar PSD care a vrut să devină primar independent. „Cred că politicul şi-a arătat limitele şi este momentul în care gălăţenii trebuie să îşi reia oraşul din ghearele politicienilor. Per total m-am săturat de politicieni şi de politică de partid în care trebuie întotdeauna să faci ceea ce ţi se dictează”, a susţinut Ciumacenco la prima sa conferinţă de presă în calitate de candidat independent la Primărie. În noaptea de 10 iunie, în care a pierdut alegerile, şi-a asumat declaraţia făcută la începutul campaniei electorale: „Dacă nu voi câştiga fotoliul de primar, mă voi retrage definitiv şi irevocabil din viaţa politică”. De cum a venit toamna, însă, au început să adie, apoi să vuiască zvonuri că PDL îl curtează intens, iar Ciumacenco juca rolul virginei politice, „mai nu vrea, mai se lasă”. Şi până la urmă s-a lăsat. De independenţă şi de toate celelalte declaraţii şi s-a făcut preşedinte la municipala PDL Galaţi. De acolo a continuat acelaşi balet că nu vrea să candideze, că nu-l interesează Senatul, până când a făcut praf sloganul „Votezi independent, votezi inteligent” şi ne-a „prostit” cu o frumoasă candidatură din partea ARD. Trofeul Pinocchio îi aparţine cu prisosinţă!

Durbacă şi Necula - Tupeu cu elice

Ia ghiciţi ce au în comun fostul senator PDL Marius Necula, actualmente membru PP-DD, şi Eugen Durbacă, proaspăt senator PC. Păi s-o luăm în ordine. Amândoi şi-au dorit cu patimă Primăria şi au rămas cu buza umflată. Necula a scos, la locale, un procent de toată jena - 6,9. Durbacă are 69. De ani. E adevărat, Necula n-a schimbat decât trei partide - PSD, PDL şi PP-DD, mai are până să-l ajungă din urmă pe Durbacă. Şi ca o ironie a sorţii, Necula a fost senator în Colegiul nr. 4, unde astăzi este senator Durbacă. Ceea ce-i uneşte şi mai mult pe cei doi politicieni este o… elice. În iarna teribilă de la începutul anului, în vreme ce mii de oameni erau sub zăpezi, presa a scris că Necula a zburat spre Parlament cu elicopterul MAI. Întrebat dacă-i adevărat, politicianul ne-a cerut să nu insistăm pe „detalii minore”, precizând însă că a mers spre Bucureşti „fără antemergător”. Mda, cine-a mai văzut elicopter cu antemergător? De zburat, Necula a mai încercat o dată să zboare, la Partidul Poporului - Dan Diaconescu din Brăila. Nu i-a folosit la nimic, mai degrabă ar fi rulat pe autostrada/drum expres pe care ne-a tot făcut-o din vorbe. Goale. Durbacă a avut şi mai are junghiuri serioase, tratabile doar cu imunitate parlamentară, din cauza „elicei” Aviasan. Pentru toate acestea, Durbacă şi Necula îşi împart frăţeşte trofeul „Tupeu cu elice”.

Deputatul PSD Florin Pâslaru - ANI trece, ANI vine, pe el în mandat îl ţine

Turnător, incompatibil, Pintea, câte nu i s-au spus de la obraz deputatului PSD Florin Pâslaru. Fix în mandat l-a durut. Ce n-a făcut Agenţia Naţională de Integritate (ANI) ca să-i convingă pe foştii lui colegi ai că nepotismul, nesimţirea de a-ţi angaja propriul copil pe bani publici, nu sunt deloc normale într-o societate cu pretenţii democratice. Aferim! Aleşii s-au făcut scut şi pavăză în calea ingerinţelor ANI şi l-au păstrat la sânul cald al Casei Poporului. Degeaba s-a străduit Doruleţ Resmeriţă să pună beţe-n roate candidaturii lui, reclamându-l la toate instanţele. Iaca Florin Pâslaru este din nou, hopa sus, în Parlamentul României, curat, parfumat şi uscat. Ce să-i mai spui? ANI trece, ANI vine şi pe el nici în turul pantalonilor nu-l ţine. ANI ca anul ăsta să tot ai!

Scarlat, tatăl şi fiul - Cum se face micul mare

Recunoaşteţi sincer, numai cât spuneţi „Hanu Conachi” şi parcă simţiţi aroma aceea apetisantă a micilor pârpoliţi pe grătar. Familia liberalilor Scarlat, tatăl şi fiul, ştiu cel mai bine cum se face micul mare. Marcel Scarlat, tatăl, s-a trezit lăsat pe tuşa administraţiei locale, de un spârci de incompatibilitate, în valoare de 744 de lei, cu tot cu TVA, pe care ANI le-a vârât-o pe gât ochii colegilor lui care nu i-au mai validat mandatul de ales local. În schimb, Scarlat tatăl şi-a luat revanşa politico-electorală prin fiul său George, ajuns la doar 33 de ani deputat în Parlamentul României. Iac-aşa se face micul (politician) mare!

Paul Florea, o năzbâtie de prefect

Paul Florea va rămâne în istorie drept o adevărată… năzbâtie de prefect. Trecem peste proiectul lui privind construcţia unui penitenciar privat şi peste gestul de a înfuleca în conferinţă de presă castraveţi în semn de susţinere a producţiei locale de legume şi ne oprim direct la solicitarea expresă a lui Paul Florea către protestatarii care îşi strigau nemulţumirile în faţa Palatului Administrativ: să protesteze în şoaptă! Prefectul ameninţa că va apela inclusiv la inspectorii de mediu, pentru măsurarea nivelului de zgomot făcut de manifestanţi! Stupoare a produs şi comunicatul lui de presă prin care codul portocaliu de ninsoare era anunţat poetic, cu trei versuri în antet, semnate Marin Sorescu: “...Ne-am dorit atâta să ningă, ştiam că fenomenul ţine/ De concentrarea noastră.../ Şi ne-am concentrat prea mult!/ Acum, nu se mai opreşte...”. De pomină a fost şi comunicatul lansat în plin cod portocaliu, prin care Paul Florea anunţa că nu avem nicio localitate blocată. Asta în vreme ce drumurile naţionale tocmai fuseseră închise, iar pirotehniştii militari puneau explozibil pe drumul către Buciumeni, ca să se poată ajunge acolo.

Premiul pentru supravieţuire: „Highlander” Apaterm

Care „Nemuritorul”, care „Dracula” ori „Supravieţuitorul”, ăştia-s pensionari! Apaterm - iată lecţia supremă de rezistenţă în administraţie! SC Apaterm SA, societatea de distribuţie a apei calde şi căldurii, a reuşit ceea ce nimeni nu-şi putea imagina: să supravieţuiască încă un an, în condiţiile în care de mai bine de doi ani i se cântă prohodul şi i se aprind lumânări la creştet. Şi uite că încă mai suflă! Cinematografia americană ar trebui să o facă personaj de saga ori măcar de film.

Eugen Chebac, călăreţul fără cap

Ce altceva ai putea să spui despre fostul preşedinte al judeţului, Eugen Chebac, care într-un timp aşa de scurt a cârmit vioi mârţoaga politică de la social-democraţie la progresism şi apoi la OTV-ism? Mai că te umflă râsul citind declaraţia solemnă pe care a făcut-o atunci când a fost uns preşedinte la judeţeana PP-DD: „Am fost şi rămân un social-democrat. Ce poate fi mai aproape de social democraţie decât Partidul Poporului?”. Traseismul politic ar spune unii. Important este că, după atâta călăreală politică, Eugen Chebac şi-a priponit interesul în Casa Poporului, devenind din „ciocoi” un vajnic deputat din tagma lui Dan Diaconescu. Prrr!

Toader-cel-iute-de-picior

Ei şi ce dacă a avut piciorul rupt, pus în ghips, şi a mers în cârje vreo lună? Ei şi ce dacă a avut capul spart şi a apărut cu plasturele lipit pe chelie, inclusiv într-o conferinţă de presă? Ei şi ce dacă e pensionar şi bunic? Iată că Mircea Toader s-a dovedit a fi mai iute de picior decât mai tânărul coleg Doruleţ Resmeriţă. Fostul lider al PDL i-a suflat mandatul de deputat şefului Resmeriţă, chiar dacă amândoi au stat cu mâna întinsă la redistribuire. Ca în tradiţia apaşilor, deputatul reales îşi va putea completa numele - Mircea Toader-cel-iute-de-picior.

Viceprimarul Florin Popa - Demagogia de partid

Deşi nu le-a cerut-o absolut nimeni şi nu i-a întrebat nimeni nimic, social-democraţii gălăţeni au ţipat singuri, ca-n gură de şarpe, că n-or să voteze nici picaţi cu ceară o majorare de taxe şi impozite, că poporul e sărac şi crizat şi nu poate suporta! La nici o lună diferenţă, aleşii locali ai PSD au ridicat conştiincios mânuţa şi au votat o… ghici ce? Majorare cu aproape 4 la sută a dărilor locale. Că una au spus şi alta au făcut e oarecum o treabă, previzibilă şi unanim acceptată, de politician român. Mai deranjant este că viceprimarul PSD Florin Popa s-a apucat să ne explice că „indexarea” nu e majorare, e corectare: „Nu s-au modificat taxele, au rămas la acelaşi nivel, doar se corectează cu această rată a inflaţiei”. Om fi noi proşti, da’ nici chiar aşa, să ţină vaca de coarne şi să ne spună că-i ciută! Trofeul pentru demagogie de partid îi revine lui Floooriin Poopaaa! Pa.

Citit 1799 ori Ultima modificare Miercuri, 26 Decembrie 2012 15:48

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.