* „Dacă aş fi dictator, aş demola ce s-a construit din ’90 încoace pe Faleză”, spune specialistul
Strada Domnească, Faleza Dunării, arterele Traian şi Brăilei, casele vechi ar trebui să fie reprezentative pentru Galaţi. Din păcate, au ajuns puncte nevralgice şi riscăm să le pierdem. Unde s-a greşit şi ce soluţii există pentru ca oraşul să-şi (re)dobândească strălucirea pe care o merită am încercat să aflăm de la arh. dipl. Sergiu Porumboiu, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din România - Filiala Teritorială "Dunărea de Jos".
- Cum aţi caracteriza Galaţiul din punct de vedere arhitectural?
- Ca o ciudăţenie şi o gafă profesională. Brăila, de lângă noi, e dezvoltată, deschisă către Dunăre. Să dezvolţi Galaţiul, când are bogăţia asta de Dunăre, cu spatele către fluviu? Şi cu faţa către ce, către combinat? N-am înţeles. În Brăila simţi Dunărea, e peste tot! În Galaţi, abia când ajungi aproape de Faleză descoperi Dunărea! Altfel, nu ştii că eşti aici. Sunt gălăţean prin adopţie şi sunt aici din 1961. Hoinăresc prin Brăila şi mă simt acasă. În Galaţi nu mă simt acasă. M-am săturat de scuza atât de des invocată: «Am fost bombardaţi». Da, dar nu s-a dărâmat tot Galaţiul. Mai mult au dărâmat cei care au venit după aia, cu nesimţire! Mai mult au stricat şi posesori de tot felul de diplome, inclusiv arhitecţii. Aşa o bogăţie de oraş, să te apuci s-o rezolvi aiurea e totală lipsă de profesionalism! Totuşi, încă nu e totul pierdut.
- Care ar fi zonele pe care le-aţi rade de pe faţa Galaţiului şi ce aţi face în loc?
- Mai întâi şi mai întâi aş rade garajele făcute pe zona verde. S-au construit spre bucuria proletariatului, care simţea nevoia să aibă bucătăria de vară, coteţul din fundul curţii, şopronul în care îşi demonta căruţa şi nu numai. Există garaje cu beci cu două niveluri! Am văzut, în Ţiglina II, un garaj din tablă, cu gard din oţel-beton, cu o curte betonată şi integral acoperită cu mochetă verde, care are un duş şi un grătar. Mă întreb, posesorul garajului face duş ca la plajă sau ca acasă?
Garajele le-aş rade şi aş face spaţii verzi, parcuri cu băncuţe şi alei de plimbat cu bicicletele şi pe jos. Aş face nişte plămâni verzi pentru oraş, oaze pentru mintea noastră obosită!
- Care ar fi cele mai reprezentative zone arhitecturale din Galaţi?
- Aici m-aţi cam blocat… Reprezentativă n-a mai rămas decât Domnească, cu hibele pe care le are. Se pot face intervenţii, dar nu pompieristice. Am auzit oameni stimabili, care au impresia că se pricep la toate, spunând să fie pietonală! Bun! Cu ce-i atragi pe oameni să se plimbe? E umbră şi miros de tei când sunt înfloriţi, dar în rest? Să poţi să bei o cafea, să mănânci o prăjitură, o supă, o mâncare sofisticată, să poţi intri seara, la o grădină, să vezi un film, un spectacol de teatru, balet, în aer liber!
Pe Domnească nu pot să opresc acum circulaţia, pentru că nu am pe unde să o rezolv către restul oraşului. În schimb, de ce nu se poate face sens unic pentru toată lumea? Prospectul străzii permite. Însă nu se vrea.
O altă zonă pe care aş putea s-o pun la categoria „aşa da”, e aşa-numitul Cartier Olandez, în zona Metro, spre Brateş. Şi tot la categoria „aşa da”, a fost Faleza. A fost. Construită cum trebuie, făcută frumos, plantată frumos! Nu mai este!
- De ce nu vă mai place Faleza?
- Faleza era un loc nemaipomenit, locul în care mă plimbam când eram licean, locul în care şi acum m-aş plimba. Dar când aud ce «muzică» se pune acolo, când văd numai ceafă lată şi lanţuri de câine, da’ din aur, mă apucă toate cele! Nu cred că un puştan ar mai putea să-şi mai pupe iubita pe faleză când pute a mititei şi a mai ştiu eu ce... Când plec în vacanţă, am un traseu fix către Bavaria. La Ulm, dacă ajungeţi, să vă plimbaţi pe malul Dunării! Să vedeţi o Dunăre care vă povesteşte ceva aici, dar vorbeşte altfel acolo, şi nu germana! Aveţi senzaţia că şi ea se bucură că vă plimbaţi pe malul ei! Aici mă plimbam cu soţia pe malul Dunării şi era plin de PET-uri, era o coajă infectă care şi puţea! Aşa ceva n-o să găsiţi dincolo!
- Cât de mare e riscul ca Faleza să se prăbuşească?
- S-a observat din sateliţi că, în medie, şapte - opt milimetri pe an alunecă, aşa, cătinel, către Dunăre. Dl Coşovliu mi-a confirmat că există riscul lichefierii terenului pe Faleză. Lichefierea terenului nu înseamnă că se amestecă pământul cu apa şi iese un noroi moale. Nu, pământul, nisipul, diferite soiuri de teren, din cauza vibraţiilor generate de un cutremur ajung să se comporte ca un lichid. Dacă, Doamne fereşte, se întâmplă un cutremur de amplitudine, toată Faleza se scurge în Dunăre, cu tot cu blocuri şi cu biserica, pentru că n-o ţine Dumnezeu în aer.
Vibraţiile cele mai periculoase pe Faleza Superioară nu sunt produse de autoturisme, ci de maşinile mari care nu au voie să circule, dar o fac, pentru că şmecherii nu respectă nimic. Există pericolul de a pierde Faleza.
- Ca arhitect, ce aţi face pentru consolidarea Falezei?
- Dacă aş fi dictator, aş demola ce s-a construit din ’90 încoace pe Faleză, pentru că o încarcă în plus. Limita constructivă a fost la ultimele blocuri P+4 de la Francezi. Şi după aceea, pe categoria muşchi, tupeu, obrăznicie şi bani, au apărut mai întâi vilele acelea bălţate, apoi cele albe, apoi ce-a mai apărut, şi toate sunt mari! Când s-a făcut Faleza, din mizeria care era, s-a considerat că atât rămâne, nu mai construim, e zonă de promenadă, stă bine-merci cum am făcut-o noi. Dacă vin şi adaug blocurile cu pricina, pardon, nu rezistă! Dacă ştiam de la început că le fac, luam nişte măsuri de consolidare: o structură îngropată în pământ şi puteam pe ea să construiesc pe ea.
Ca să mă apuc acum să consolidez Faleza, ca să ţină ceea ce au construit, cred că investiţiile mi-ar permite să mai fac o nouă jumătate de Galaţi. Şi nu sunt bani nici de astupat gropile pe stradă! Dar dacă se găsesc bani şi voinţă de a face şi mai apar nişte şmecheri care zic „Băi, vreau şi eu să construiesc aici”? Consolidarea se face ţinând cont de ce-o să mai vrea alţii să facă sau de ceea ce e acum?
O variantă ar fi să se repare ce s-a stricat, să nu se mai încarce Faleza, să se refacă toate instalaţiile hidro care sunt, canalizări şi aşa mai departe. Iar pentru aspect agreabil ar trebui refăcută vegetaţia care a fost lăsată să se distrugă, iar ce-a mai scăpat a avut grijă Dumnezeu de ea.
- Primăria doreşte lărgirea străzii Traian. Cum vi se pare ideea?
- Se doreşte continuarea lăţimii străzii Traian. Traianul îşi dă drumul dintr-o şosea şi, la un moment dat, se termină şi porneşte o cărăruie. Acum e mizerabil, neîntreţinut, dar a fost una dintre arterele principale din Galaţi. Şi va redeveni! Dacă nu vrem, va fi mai târziu. E o arteră principală, trebuie continuată, cu toate supărările, cu toate ofurile, şi legată de strada Brăilei, că altfel nu se poate!
- Cum vi se pare ideea unor pasarele pietonale pe strada Brăilei, pentru fluidizarea traficului?
- Cunosc propunerile, şi tare mult aş vrea să n-apuc să le văd. Cine merge pe trotuar în Galaţi? În majoritate, pensionarii. Îi vedeţi urcând scări? Nu mai pot, săracii! La intersecţia Coşbuc – Brăilei, dacă fac pasarela - care, aparent n-ar fi urâtă, dar nu prea-şi are locul în arhitectura de-acolo - să sperăm că n-or s-o strice conlocuitorii noştri şi că nu se vor aduna acolo cerşetorii şi oamenii străzii. Circulaţia pietonală nu constituie problema acestei intersecţii, ci fluxul Brăilei şi fluxul Coşbuc spre Faleză, cele două direcţii de traversare. Dacă tot vrem să facem tunel pe sub Dunăre, poate nu ar fi rău de studiat un pasaj auto subteran, pentru Coşbuc, şi Brăilei ar rămâne liberă.
- De ce plâng casele vechi ale oraşului?
- Pentru că sunt lăsate să plângă. Galaţiul îi este dator vândut lui Aristide Serfioti şi pe mormântul lui curge ploaia! Casa Serfioti este una din casele care nu mai plânge. Plângea, şi plângea rău! Eu m-am îngrozit! Foştii primari, Durbacă şi Nicolae, băgaseră ţigani în curte, cea mai bună maşină de demolat. Erau debranşaţi de la curent, apă, tot, îşi făceau nevoile într-o cabină din bucăţi de tablă, şi toată mizeria se scurgea în subsolul Casei Serfioti. Chiriaşi contra ştampile! În plus, e tentant metrul pătrat în zona aia!
Sunt multe case care plâng pentru că-s lăsate să fie distruse, dărâmate. De ce, noi n-avem nevoie de istorie, de trecut? Alţii şi-l născocesc, noi ne batem joc de el.
Numai bucureştenii au "soluţii" pentru Galaţi?
"De ce toate lucrările importante trebuie făcute de alţii care nu-s din Galaţi? Planul Urbanistic Zonal pentru Faleză îl face o echipă din Bucureşti, toată stima pentru ea. Planul Urbanistic General al Galaţiului a expirat din 2000 şi a fost ţinut cu forcepsul şi cu oxigen de Consiliul Local, că pe Nicolae nu l-a interesat. Acum îl face altă echipă, tot din Bucureşti. Planul Urbanistic General al municipiului Brăila îl realizează o altă echipă, tot din Bucureşti, dar care a venit mai des în Brăila. Cei din Brăila îl rezolvă păstrând spiritul oraşului. Ăştia care fac pentru Galaţi sunt undeva pe altă planetă!", spune cu regret Porumboiu.
E convins că norocul are un rol important în meseria de arhitect. Norocul de a avea nişte clienţi care să ofere arhitectului libertatea de a face ceva. Nu case cu turnuleţ! "Aici, în Galaţi-Brăila avem arhitecţi foarte valoroşi, care n-au avut şansă. Credeţi că nu am avea, poate, printre colegii noştri oameni care ar putea să facă un aeroport? Dar nu au avut şansa unei comenzi de genul acesta. Uneori, la licitaţii sunt condiţii să mai fi avut o lucrare de tipul respectiv. Păi, vin cu ea de-acasă, de unde, dacă n-am avut comanda pentru asta?", spune revoltat Porumboiu.
Cine este Sergiu Porumboiu
Născut pe 21 aprilie 1953 la Oradea, Sergiu Porumboiu se consideră gălăţean prin adopţie. Absolvent al Liceului „Vasile Alecsandri”, a devenit mai întâi tehnician arhitect, apoi constructor arhitect şi în final arhitect, absolvind Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din Bucureşti. Din 1991 îşi desfăşoară activitatea profesională la propria firmă. Este preşedintele Filialei Ordinului Arhitecţilor Români (OAR) „Dunărea de Jos”, a făcut parte din consiliul teritorial al Filialei OAR Galaţi-Brăila şi a fost membru al comitetului director al Club „A” Bucureşti. Arhitectul Porumboiu este autorul celor două proiecte de restructurare urbană, prin demolarea garajelor, în Micro 19 şi Complex Ancora.
Citeşte şi: Parcare, spaţii verzi şi loc de joacă/ Garajele din Micro 19 vor fi demolate
