Râurându-şi părul lung până la mine,
pleacă şi se-ntoarce, parcă (n)-ar cunoaşte
cea mai dreaptă cale dinspre unde vine
de o viaţă-ntreagă, râde şi mă paşte!
Ce-i o viaţă-ntreagă? poate să (n)-ajungă,
poate să şi moară, să şi treacă peste...!…
cât ar fi de scurtă, cât ar fi de lungă,
este tot aceeaşi, tot întreagă este!
Oare cui plăteşte printr-această crudă,
printr-această crudă osândire-n care
pleacă şi se-ntoarce chioară, surdomută,
râurându-şi părul până-n zări de zare?
Ştie pământeşte, ştie şi cereşte,
dar nu (se) cunoaşte, nici nu (se)-nţelege:
moare-n fiecare...(care mai trăieşte)...
şi se naşte-(n) lege şi-(n) fără de lege!
