Numai aşa cred că mai pot/ deschide uşile la tot
ce n-a venit sau n-a plecat/ (ne)săvârşit, (cu)tremurat!
Numai atât mai am de scris:/ iluminatul interzis
încurcă roţile la ceas/ şi asfinţeşte pas cu pas!
Numai atât mai am de spus:/ sunt liniştit ca un obuz
defect şi fără orizont,/ nefolosit, lăsat pe front!
Numai atât mai am de zis:/ mă pregătesc de paradis,
dau dezlegare la păcat,/ la subiect şi predicat!
Sătul de tot, mi s-a făcut/ sete şi foame de bătut
la poarta marelui nimic,/ unde nu-i cald şi nu-i nici frig!
Sătul de iad, mă pregătesc/ să evadez de sub ceresc,
raiul e-aproape, mult şi sfânt:/ la şapte palme sub pământ!
